2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corchezi vt [At: CREANGĂ, GL. / V: ~chizí, ~chisí / Pzi: ~zésc / E: ns cf mg kurkázni] (Reg) 1 vt A începe un lucru fără a-l termina. 2 vi A nu mai avea încotro. 3 vt A poci limba.

CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împestrița limba. – Cf. magh. kurkázni.

CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împestrița limba. – Cf. magh. kurkázni.

CORCHEZÍ, corchezesc,. vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la limbă sau la grai) A schimonosi, a poci, a împestrița. Nu vorbesc drept romînește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene. CREANGĂ, A. 153.

corchezi v. Mold. a corci: au corchezit graiul strămoșesc CR.

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corchezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corchezésc, imperf. 3 sg. corchezeá; conj. prez. 3 să corchezeáscă

corchezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corchezésc, imperf. 3 sg. corchezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. corchezeáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corchezí, corchezésc, vb. IV (reg.) 1. a împestrița limba, a poci, a schimonosi vorbirea, a o corci, a o stropși. 2. a începe o treabă și a o ține mereu încurcată. 3. a nu mai avea încotro, a se feri, a da din colț în colț. 4. a încălzi puțin un lichid; a dezmorți.

Intrare: corchezire
corchezire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corchezire
  • corchezirea
plural
  • corcheziri
  • corchezirile
genitiv-dativ singular
  • corcheziri
  • corchezirii
plural
  • corcheziri
  • corchezirilor
vocativ singular
plural
Intrare: corchezi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corchezi
  • corchezire
  • corchezit
  • corchezitu‑
  • corchezind
  • corchezindu‑
singular plural
  • corchezește
  • corcheziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corchezesc
(să)
  • corchezesc
  • corchezeam
  • corchezii
  • corchezisem
a II-a (tu)
  • corchezești
(să)
  • corchezești
  • corchezeai
  • corcheziși
  • corcheziseși
a III-a (el, ea)
  • corchezește
(să)
  • corchezească
  • corchezea
  • corchezi
  • corchezise
plural I (noi)
  • corchezim
(să)
  • corchezim
  • corchezeam
  • corchezirăm
  • corcheziserăm
  • corchezisem
a II-a (voi)
  • corcheziți
(să)
  • corcheziți
  • corchezeați
  • corchezirăți
  • corcheziserăți
  • corcheziseți
a III-a (ei, ele)
  • corchezesc
(să)
  • corchezească
  • corchezeau
  • corchezi
  • corcheziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corchezi

  • 1. regional A schimonosi, a poci, a împestrița limba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: poci schimonosi împestrița un exemplu
    exemple
    • Nu vorbesc drept romînește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene. CREANGĂ, A. 153.
      surse: DLRLC

etimologie: