corástă sf vz coraslă

colástră sf [At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~leá~, corástă, coráste, corá~, curáslă, curastă, cura~, curástru, cureástă sm / Pl: ~re / E: lat colostra, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit.

colástră (Olt. Munt.) și corástră (Munt.) f., pl. e (lat. colostra și -strum, de unde s’a făcut corastră, cu suf. din măĭastră, albastră, apoĭ s’a disimilat în col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra și gulaszta). Munt. Primu lapte la femeĭ și la vite. Pin anal. Lapte brînzit. – Și coraslă (Mold. Munt.), corastă (Banat) și curastă (Maram.).

corástă, s.f. – v. curastă („laptele din primele zile după fătare”).

corástă, s.f. – v. curastă.