O definiție pentru coranic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coránic adj. m., pl. coránici; f. sg. coránică, pl. coránice

Intrare: coranic
coranic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coranic
  • coranicul
  • coranicu‑
  • coranică
  • coranica
plural
  • coranici
  • coranicii
  • coranice
  • coranicele
genitiv-dativ singular
  • coranic
  • coranicului
  • coranice
  • coranicei
plural
  • coranici
  • coranicilor
  • coranice
  • coranicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)