2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corabeà f. prăjitură din făină, unt, ouă și zahăr: două oca de corăbiele AL. [Lit. prăjitură în formă de corabie (v. corăbioară)].

corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectată

corăbia1 sf vz corăbea

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORĂBIÉLE1 s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.

CORĂBIÉLE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corăbiá (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiéle (-bie-), art. corăbiélele

corăbiéle s. f. pl. (sil. -bie-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corăbiá (corăbiéle), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corabeá, corabéle, s.f. (reg.) prăjitură din făină, unt, ouă și zahăr.

Intrare: corabea
corabea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corăbia (s.f.)
corăbia1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-ră-bia
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbia
  • corăbiaua
plural
  • corăbiele
  • corăbielele
genitiv-dativ singular
  • corăbiele
  • corăbielei
plural
  • corăbiele
  • corăbielelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbea
  • corăbeaua
plural
  • corăbele
  • corăbelele
genitiv-dativ singular
  • corăbele
  • corăbelei
plural
  • corăbele
  • corăbelelor
vocativ singular
plural

corăbia (s.f.) corăbea

etimologie:

  • limba turcă kurābiye
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba bulgară korabija (apropiat prin etimologie populară de corabie).
    surse: DEX '09 DEX '98