2 intrări

2 definiții

corăbierí vi [At: COSTIN7ESCU / Pzi: ~résc / E: corăbier] (Rar) A naviga.

corăbierí, corăbierésc, v.b. IV (înv.) a naviga, a călători cu corabia.

Intrare: corăbieri
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corăbieri corăbierire corăbierit corăbierind singular plural
corăbierește corăbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corăbieresc (să) corăbieresc corăbieream corăbierii corăbierisem
a II-a (tu) corăbierești (să) corăbierești corăbiereai corăbieriși corăbieriseși
a III-a (el, ea) corăbierește (să) corăbierească corăbierea corăbieri corăbierise
plural I (noi) corăbierim (să) corăbierim corăbieream corăbierirăm corăbieriserăm, corăbierisem*
a II-a (voi) corăbieriți (să) corăbieriți corăbiereați corăbierirăți corăbieriserăți, corăbieriseți*
a III-a (ei, ele) corăbieresc (să) corăbierească corăbiereau corăbieri corăbieriseră
Intrare: corăbierire
corăbierire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corăbierire corăbierirea
plural corăbieriri corăbieririle
genitiv-dativ singular corăbieriri corăbieririi
plural corăbieriri corăbieririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)