3 intrări
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corăbierí vi [At: COSTIN7ESCU / Pzi: ~resc / E: corăbier] (Rar) A naviga.
CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii. [Pr.: -bi-er] – Corabie + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corăbia2 vi [At: DICȚ., ap. I. GOLESCU, C. I, 78 / Pzi: ~iez / E: corabie] (Rar) A naviga.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corăbiér sm [At: N. TESTAMENT (1648) / V: (înv) ~rabíiar, ~ra~, ~ieár, ~biíar / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: corabie + -er] 1 Navigator pe o corabie (1). 2 Proprietar al unei corăbii (1). 3 Vornic care duce corabia (5) la nuntă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORĂBIÉLE1 s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORĂBIÉLE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORĂBIÉR, corăbieri, s. m. Navigator, marinar pe o corabie, matelot; proprietar al unei corăbii. Maestru în arta manevrei pînzelor, stîrnea prin porturile Orientului admirația corăbierilor bătrîni. BART, E. 119. A comparat... pe om cu un corăbier aruncat pe valuri. CARAGIALE, O. VII 172. Corăbierul, cînd marea e-n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48. – Pronunțat: -bi-er.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORĂBIÉR ~i m. înv. 1) Marinar pe o corabie; navigator. 2) Proprietar al unei corăbii. [Sil. -bi-er] /corabie + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corăbier m. 1. om întrebuințat la cârma corăbiei, marinar; 2. stăpân de vas plutitor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corăbiér m. (d. corabie). Marinar, navigator (pe fluviĭ saŭ pe mare).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
corăbiá (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiéle (-bie-), art. corăbiélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corăbiér (-bi-er) s. m., pl. corăbiéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corăbiéle s. f. pl. (sil. -bie-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corăbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. corăbiéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corăbier.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CORĂBIÉR s. (livr.) năier, (înv.) apar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORĂBIER s. (livr.) năier, (înv.) apar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
corăbiá (corăbiéle), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
corăbierí, corăbierésc, v.b. IV (înv.) a naviga, a călători cu corabia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: -bi-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corăbier
- 1. Navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii.exemple
- Maestru în arta manevrei pînzelor, stîrnea prin porturile Orientului admirația corăbierilor bătrîni. BART, E. 119.surse: DLRLC
- A comparat... pe om cu un corăbier aruncat pe valuri. CARAGIALE, O. VII 172.surse: DLRLC
- Corăbierul, cînd marea e-n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Corabie + sufix -ar.surse: DEX '98 DEX '09