2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corăbia2 vi [At: DICȚ., ap. I. GOLESCU, C. I, 78 / Pzi: ~iez / E: corabie] (Rar) A naviga.

corăbia1 sf vz corăbea

corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectată

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORĂBIÉLE1 s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.

CORĂBIÉLE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corăbiá (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiéle (-bie-), art. corăbiélele

corăbiéle s. f. pl. (sil. -bie-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corăbiá (corăbiéle), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.

Intrare: corăbia (s.f.)
corăbia1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-ră-bia
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbia
  • corăbiaua
plural
  • corăbiele
  • corăbielele
genitiv-dativ singular
  • corăbiele
  • corăbielei
plural
  • corăbiele
  • corăbielelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbea
  • corăbeaua
plural
  • corăbele
  • corăbelele
genitiv-dativ singular
  • corăbele
  • corăbelei
plural
  • corăbele
  • corăbelelor
vocativ singular
plural
Intrare: corăbia (vb.)
  • silabație: co-ră-bi-a
verb (V211)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corăbia
  • corăbiere
  • corăbiat
  • corăbiatu‑
  • corăbiind
  • corăbiindu‑
singular plural
  • corăbia
  • corăbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corăbiez
(să)
  • corăbiez
  • corăbiam
  • corăbiai
  • corăbiasem
a II-a (tu)
  • corăbiezi
(să)
  • corăbiezi
  • corăbiai
  • corăbiași
  • corăbiaseși
a III-a (el, ea)
  • corăbia
(să)
  • corăbieze
  • corăbia
  • corăbie
  • corăbiase
plural I (noi)
  • corăbiem
(să)
  • corăbiem
  • corăbiam
  • corăbiarăm
  • corăbiaserăm
  • corăbiasem
a II-a (voi)
  • corăbiați
(să)
  • corăbiați
  • corăbiați
  • corăbiarăți
  • corăbiaserăți
  • corăbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • corăbia
(să)
  • corăbieze
  • corăbiau
  • corăbia
  • corăbiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corăbia (s.f.) corăbea

etimologie:

  • limba turcă kurābiye
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba bulgară korabija (apropiat prin etimologie populară de corabie).
    surse: DEX '09 DEX '98