opțiuni

2 intrări

15 definiții

coptorất1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coptorî] 1 (Reg) Săpare. 2 Roadere.

coptorất2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 88 / Pl: ~ați, ~e / E: coptorî] (Reg) 1 Găunos. 2 Ros. 3-4 (Fig) Mâncat de boală sau de vicii Si: coptoroșit2 (3-4).

COPTORẤT, -Ă, coptorâți, -te, adj. (Reg.) Găunos, ros; mâncat de boală sau de vicii; coptoroșit. – V. coptorî.

COPTORẤT, -Ă, coptorâți, -te, adj. (Reg.) Găunos, ros; mâncat de boală sau de vicii; coptoroșit. – V. coptorî.

COPTORÂT adj. v. erodat, ros, săpat.

coptorî́ vri [At: COSTINESCU / Pzi: ~résc / E: coptă] 1-2 A (se) săpa. 3-4 A (se) roade.

COPTORÎ́, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).

COPTORÎ́, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).

COPTORÎ́T, -Ă, coptorîți, -te, adj. (Regional) Găunos, ros, mîncat de boală sau de vicii. În coșul pieptului coptorît își auzea răsuflarea cum îi hîrîie, regulat și prelung, ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127.

coptorî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorắsc, imperf. 3 sg. coptorá, perf. s. 3 sg. coptorî́, 3 pl. coptorấră; conj. prez. 3 să coptoráscă; ger. coptorấnd; part. coptorất

coptorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorăsc, imperf. 3 sg. coptorá; conj. prez. 3 sg. și pl. coptoráscă

COPTORÎ vb. v. eroda, roade, săpa.

coptorắsc (mă), a -î́ v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coșcovit”). Se zice despre un răŭ care se întinde: crăpătura se coptorăște. Fig. Mă coșcovesc de boală: un pĭept coptorît. V. intr. Staŭ ascuns (vorbind de rele); unde coptorăște rău. – Și coptoroșit: om coptoroșit. V. cavernos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coptorî vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA.

coptorît adj.v. ERODAT. ROS. SĂPAT.

Intrare: coptorî
verb (V410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coptorî coptorâre coptorât coptorând singular plural
coptorăște, coptoraște* coptorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coptorăsc (să) coptorăsc coptoram coptorâi coptorâsem
a II-a (tu) coptorăști (să) coptorăști coptorai coptorâși coptorâseși
a III-a (el, ea) coptorăște, coptoraște* (să) coptorască coptora coptorî coptorâse
plural I (noi) coptorâm (să) coptorâm coptoram coptorârăm coptorâserăm, coptorâsem*
a II-a (voi) coptorâți (să) coptorâți coptorați coptorârăți coptorâserăți, coptorâseți*
a III-a (ei, ele) coptorăsc (să) coptorască coptorau coptorâră coptorâseră
Intrare: coptorât
coptorât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coptorât coptorâtul coptorâtă coptorâta
plural coptorâți coptorâții coptorâte coptorâtele
genitiv-dativ singular coptorât coptorâtului coptorâte coptorâtei
plural coptorâți coptorâților coptorâte coptorâtelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
legătură către această paradigmă

coptorât

etimologie:

  • vezi coptorî
    surse: DEX '09

coptorî

etimologie: