opțiuni

2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coptorât1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coptorî] 1 (Reg) Săpare. 2 Roadere.

coptorất2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 88 / Pl: ~ați, ~e / E: coptorî] (Reg) 1 Găunos. 2 Ros. 3-4 (Fig) Mâncat de boală sau de vicii Si: coptoroșit2 (3-4).

COPTORẤT, -Ă, coptorâți, -te, adj. (Reg.) Găunos, ros; mâncat de boală sau de vicii; coptoroșit. – V. coptorî.

COPTORẤT, -Ă, coptorâți, -te, adj. (Reg.) Găunos, ros; mâncat de boală sau de vicii; coptoroșit. – V. coptorî.

coptorî́ vri [At: COSTINESCU / Pzi: ~résc / E: coptă] 1-2 A (se) săpa. 3-4 A (se) roade.

COPTORÎ́, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).

COPTORÎ́, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).

COPTORÎ́T, -Ă, coptorîți, -te, adj. (Regional) Găunos, ros, mîncat de boală sau de vicii. În coșul pieptului coptorît își auzea răsuflarea cum îi hîrîie, regulat și prelung, ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127.

coptorắsc (mă), a -î́ v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coșcovit”). Se zice despre un răŭ care se întinde: crăpătura se coptorăște. Fig. Mă coșcovesc de boală: un pĭept coptorît. V. intr. Staŭ ascuns (vorbind de rele); unde coptorăște rău. – Și coptoroșit: om coptoroșit. V. cavernos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coptorî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorắsc, imperf. 3 sg. coptorá, perf. s. 3 sg. coptorî́, 3 pl. coptorấră; conj. prez. 3 să coptoráscă; ger. coptorấnd; part. coptorất

coptorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorăsc, imperf. 3 sg. coptorá; conj. prez. 3 sg. și pl. coptoráscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPTORÂT adj. v. erodat, ros, săpat.

COPTORÎ vb. v. eroda, roade, săpa.

coptorî vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA.

coptorît adj.v. ERODAT. ROS. SĂPAT.

Intrare: coptorât
coptorât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coptorât
  • coptorâtul
  • coptorâtu‑
  • coptorâtă
  • coptorâta
plural
  • coptorâți
  • coptorâții
  • coptorâte
  • coptorâtele
genitiv-dativ singular
  • coptorât
  • coptorâtului
  • coptorâte
  • coptorâtei
plural
  • coptorâți
  • coptorâților
  • coptorâte
  • coptorâtelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: coptorî
verb (V410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coptorî
  • coptorâre
  • coptorât
  • coptorâtu‑
  • coptorând
  • coptorându‑
 singular plural
  • coptorăște
  • coptoraște
  • coptorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coptorăsc
 (să)
  • coptorăsc
  • coptoram
  • coptorâi
  • coptorâsem
a II-a (tu)
  • coptorăști
 (să)
  • coptorăști
  • coptorai
  • coptorâși
  • coptorâseși
a III-a (el, ea)
  • coptorăște
  • coptoraște
 (să)
  • coptorască
  • coptora
  • coptorî
  • coptorâse
plural I (noi)
  • coptorâm
 (să)
  • coptorâm
  • coptoram
  • coptorârăm
  • coptorâserăm
  • coptorâsem
a II-a (voi)
  • coptorâți
 (să)
  • coptorâți
  • coptorați
  • coptorârăți
  • coptorâserăți
  • coptorâseți
a III-a (ei, ele)
  • coptorăsc
 (să)
  • coptorască
  • coptorau
  • coptorâră
  • coptorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coptorât

etimologie:

  • vezi coptorî
    surse: DEX '09

coptorî

etimologie:

  • coptă (= copcă).
    surse: DEX '09