8 definiții pentru coproprietară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPROPRIETAR, -Ă, coproprietari, -e, s. m. și f. Persoană care deține o proprietate în comun cu altcineva. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriétaire.
COPROPRIETAR, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui lucru etc. în comun cu altcineva. [Cf. fr. copropriétaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPROPRIETAR, -Ă s. m. f. proprietar al unui lucru etc. împreună cu altcineva. (< fr. copropriétaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*coproprietár, -ă s. Care posedă o proprietate împreună cu altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coproprietară (desp. co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietarei; pl. coproprietare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coproprietară (co-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. coproprietarei; pl. coproprietare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coproprietară s. f. (sil. -pro-) → proprietară
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coproprietar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: co-pro-pri-e-ta-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coproprietară, coproprietaresubstantiv feminin coproprietar, coproprietarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care deține o proprietate în comun cu altcineva. DEX '09 DLRLC DNsinonime: composesor
- Coproprietarii casei. DLRLC
-
etimologie:
- copropriétaire DEX '09 DN