O definiție pentru coprin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPRIN s. n. ciupercă bazidiomicetă comestibilă, din familia agaricacee, cu pălăria îndoită în jos, care crește pe gunoaie: burete-de-rouă. (< fr. coprin)
Intrare: coprin
coprin substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
coprin, coprinesubstantiv neutru
- 1. Ciupercă bazidiomicetă comestibilă, din familia agaricacee, cu pălăria îndoită în jos, care crește pe gunoaie: burete-de-rouă. MDN '00
etimologie:
- coprin MDN '00