9 definiții pentru copreședintă

*copreședíntă (co-pre-) s. f., g.-d. art. copreședíntei; pl. copreședínte

COPREȘEDÍNTE, -Ă, copreședinți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. – Co- + președinte (după fr. coprésident).

COPREȘEDÍNTE, copreședinți, s. m. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. – Co- + președinte (după fr. coprésident).

copreședínte (co-pre-) s. m., pl. copreședínți

copreședínte s. m. (sil. -pre-), pl. copreședínți

COPREȘEDÍNTE s.m. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. [După fr. coprésident].

COPREȘEDÍNTE s. m. președinte care îndeplinește această funcție împreună cu altul. (după fr. coprésident)

COPREȘEDÍNTE ~ți m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care îndeplinesc funcția de președinte. /co- + președinte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

copreședínte s.m. Președinte care îndeplinește această funcție împreună cu un altul ◊ „Cei doi copreședinți, Sir B.J. și prof. univ. C.I., au subliniat importanța colocviului pentru dezvoltarea relațiilor culturale româno-britanice.” R.l. 10 IV 73 p. 5. ◊ „B.O.A., copreședinte al Mișcării Internaționale a Tineretului și Studenților pentru Națiunile Unite” Sc. 9 XI 84 p. 6; v. și 4 XI 84 p. 6 (din co- + președinte; cf. fr. coprésident; DMN 1965; DEX, DN3)

Intrare: copreședintă
copreședintă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copreședintă copreședinta
plural copreședinte copreședintele
genitiv-dativ singular copreședinte copreședintei
plural copreședinte copreședintelor
vocativ singular
plural