COPORÎIE, coporîi, s. f. (Regional) Coada coasei. Înfigea coporîia-n pămînt și, ținînd cu stîngă de călcîiul coasei, trăgea gresia cu dreapta pe limba tăietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158. Moșneagul înfipse coporîia în pămînt, scoase cutea din tioc și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71.