opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copilét sms [At: DR. XI, 94 / E: copil + -et] (Rar) Copilărime.

copilet n., pl. urĭ. Fam. Mulțime de copiĭ.

copiléț [At: I. CR. IV, 249, cf 220 / Pl: ~i și ~e / E: copil + -et] (Reg; mpl) 1 sm Vlăstar crescut pe lângă tulpina principală a porumbului, după prășitul al doilea. 2 sm (Pex) Copil2 (1). 3 sm Vlăstar tânăr al unei plante care o împiedică în dezvoltarea ei normală. 4 sm Ramură tânără de pe tulpina unui pom. 5 sn Căprior. 6 sn Scaun mic cu trei picioare.

COPILÉȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. -eț.

COPILÉȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. -eț.

COPILÉȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lîngă tulpina porumbului; copil2.

COPILÉȚ ~i m. Lăstar care crește de la rădăcină sau de la subsuoara frunzei unei plante. /copil + suf. ~eț

copileț m. 1. mlădiță la rădăcina copaciului sau a porumbului: copileții se mai numesc frați sau pui; 2. pl. căpriorii alipiți de spatele caselor țărănești. [Lit. copil mic (cf. fr. fille d’artichaut, vlăstar de anghinară)].

copiléț m. (d. cópil). Vlăstar, mlădiță, copăcel răsărit din altu. (Se zice maĭ ales despre cuĭburile de păpușoĭ cînd răsar prea mulțĭ la un loc și trebuĭe copilițĭ ca să rămîĭe fire puține, dar puternice).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copiléț s. m., pl. copiléți

copiléț s. m., pl. copiléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPILÉȚ s. v. copil.

copileț s. v. COPIL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copiléț, copiléți, s.m. (reg.) 1. mlădiță, pui, lăstar (de porumb). 2. (la pl.) căpriori alipiți la spatele caselor țărănești.

Intrare: copilet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilet
  • copiletul
  • copiletu‑
plural
  • copileturi
  • copileturile
genitiv-dativ singular
  • copilet
  • copiletului
plural
  • copileturi
  • copileturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: copileț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copileț
  • copilețul
  • copilețu‑
plural
  • copileți
  • copileții
genitiv-dativ singular
  • copileț
  • copilețului
plural
  • copileți
  • copileților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copilet

etimologie:

copileț

  • 1. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • copil + sufix -eț.
    surse: DEX '09 NODEX