8 definiții pentru copilandră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.
COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
copilandră sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11 / Pl: ~re / E: copil1 + -andră] (Pfm) Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: (reg) codană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPILANDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie ia adolescență; codană. Pentru brațele de copilandră ale mamei, plozii sînt grei. STANCU, 14. Tînăra femeie, deși avea aproape treizeci de ani, părea o copilandră. CAMIL PETRESCU, N. 159. ◊ Fig. (Adjectival) Naivă, nepricepută, neștiutoare. Mă socoți tu așa de proastă și copilandră? SBIERA, P. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPILANDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
copilandră s. f., g.-d. art. copilandrei; pl. copilandre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
copilandră, copilandresubstantiv feminin
- 1. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: codană
- Pentru brațele de copilandră ale mamei, plozii sînt grei. STANCU, 14. DLRLC
- Tînăra femeie, deși avea aproape treizeci de ani, părea o copilandră. CAMIL PETRESCU, N. 159. DLRLC
- 1.1. Naivă, nepricepută, neștiutoare. DLRLC
- Mă socoți tu așa de proastă și copilandră? SBIERA, P. 9. DLRLC
-
-
etimologie:
- copilandru DEX '09 NODEX