copilándră sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11 / Pl: ~re / E: copil¹ + -andră] (Pfm) Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: (reg) codană.

COPILÁNDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.

COPILÁNDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie la adolescență; codană. – Din copilandru.

COPILÁNDRĂ, copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de la copilărie ia adolescență; codană. Pentru brațele de copilandră ale mamei, plozii sînt grei. STANCU, 14. Tînăra femeie, deși avea aproape treizeci de ani, părea o copilandră. CAMIL PETRESCU, N. 159. ◊ Fig. (Adjectival) Naivă, nepricepută, neștiutoare. Mă socoți tu așa de proastă și copilandră? SBIERA, P. 9.

copilándră s. f., g.-d. art. copilándrei; pl. copilándre

copilándră s. f., g.-d. art. copilándrei; pl. copilándre

copilándru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil¹ + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).

COPILÁNDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru