opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copilărít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: copilări] 1-2 Copilărie (1-2). 3-4 Copilărire (1-2). 5 Ramolire.

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copil + suf. -ări.

copilăresc, ~ească [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: copil1 + -ăresc] 1 a Care aparține copilului1 (1). 2 a Specific copilului1 (1) Si: copilăros (3). 3 a Privitor la copil1 (1). 4 a Care provine de la copil1 (1). 5 (Fig; d. manifestări ale omului) Lipsit de maturitate Si: naiv, nechibzuit. 6 sfa Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

copilărí [At: NEGRUZZI, S. I, 245 / Pzi: ~resc / E: copil1 + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 vr (D. oameni maturi) A face copilării (5). 3 vr (D. bătrâni) A se ramoli.

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva) anii copilăriei. S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162.

A COPILĂRÍ ~ésc intranz. A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie

copilărì v. a-și petrece copilăria cu cineva.

2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copilărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 să copilăreáscă

copilărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. copilăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)

COPILĂRI vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)

Intrare: copilărit
copilărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: copilări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copilări
  • copilărire
  • copilărit
  • copilăritu‑
  • copilărind
  • copilărindu‑
 singular plural
  • copilărește
  • copilăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copilăresc
 (să)
  • copilăresc
  • copilăream
  • copilării
  • copilărisem
a II-a (tu)
  • copilărești
 (să)
  • copilărești
  • copilăreai
  • copilăriși
  • copilăriseși
a III-a (el, ea)
  • copilărește
 (să)
  • copilărească
  • copilărea
  • copilări
  • copilărise
plural I (noi)
  • copilărim
 (să)
  • copilărim
  • copilăream
  • copilărirăm
  • copilăriserăm
  • copilărisem
a II-a (voi)
  • copilăriți
 (să)
  • copilăriți
  • copilăreați
  • copilărirăți
  • copilăriserăți
  • copilăriseți
a III-a (ei, ele)
  • copilăresc
 (să)
  • copilărească
  • copilăreau
  • copilăriră
  • copilăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copilări

  • 1. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: crește prunci 3 exemple
    exemple
    • S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276.
      surse: DLRLC
    • Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • copil + sufix -ări
    surse: DEX '09
  • copilărie
    surse: DN