COPILĂROS, -OASĂ, copilăroși, -oase, adj. 1. Ca un copil, de copil; p. ext. zburdalnic, neastîmpărat. Eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. Sălbatec este glasu-i, vioi, copilăros. EMINESCU, O. IV 320. Copilu-i copilăros, El aruncă mărul gios Și nici știe-a-l dezmierda, Nici cu el a se giuca. ALECSANDRI, P. P. 326. ◊ (Adverbial) Înjund meu să am nepoți... Să rîd cu ei copilăros, Cînd, moțăind, mi-atîrnă-n jos Al scufei mele ciucur. IOSIF, PATR. 30. 2. Copilăresc, ca pentru copii. Basmul meu e cam copilăros, dar pare-mi-se că nu e tocmai fără de folos! ODOBESCU, S. III 175.