3 intrări

Articole pe această temă:

35 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copiere sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 349 / V: (nob) ~iare / P: ~pi-ere / Pl: ~ri / E: copia] 1 Transcriere a unui text prin redarea exactă a conținutului Si: copiat1 (1). 2 Reproducere fără originalitate a unei opere de artă Si: copiat1 (2). 3 Imitare servilă a cuiva Si: copiat1 (3). 4 Redactare a unei lucrări prin folosirea nepermisă a unei alte lucrări sau a altor surse de informație Si: copiat (4). 5 Plagiere. 6 (Teh) Prelucrare prin așchiere a unui model, pentru a rezulta o piesă cu un model identic.

COPIÉRE, copieri, s. f. Acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiat. [Pr.: -pi-e-] – V. copia.

COPIÉRE, copieri, s. f. Acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiat. [Pr.: -pi-e-] – V. copia.

COPIÉRE, copieri, s. f. Acțiunea de a copia; reproducere. – Pronunțat: -pi-e-.

COPIÉRE s.f. Acțiunea de a copia; copiat. [< copia].

COPIÉRE s. f. 1. acțiunea de a copia. 2. reproducere a unei imagini realizate pe un clișeu. 3. (tehn.) realizarea formei, a profilului unei piese, după un șablon. (< copia)

copiá [At: NEGRUZZI, S. I, 332 / Pzi: ~iéz / E: fr copier] 1 vt A transcrie un text, redând exact conținutul lui. 2 vt A reproduce fără originalitate o operă de artă. 3 vt (Prt) A imita pe cineva. 4 vi A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. 5 vi A plagia. 6 vt (Teh) A prelucra prin așchiere un model, rezultând o piesă cu un model identic.

copiér sn [At: DA / V: ~iár / P: ~pi-er / Pl: ~e / E: ger Kopier(buch)] (Com; șîs registru-~) Registru în care se copiază unele operații contabile.

COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

COPIÉR, copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operații contabile). [Pr.: -pi-er] – Din germ. Kopier[buch].

COPIÉR, copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operații contabile). [Pr.: -pi-er] – Din germ. Kopier[buch].

COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În școală) A redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.

COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un text sau o operă de artă (desen, pictură, sculptură). Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit. NEGRUZZI, S. I 332. 2. (Peiorativ) A reproduce prin imitație servilă. V. plagia. Să nu-ți închipuiești, amice, că am. copiat această istorioară din cartea răposatului Anton Pann. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Cu privire la o persoană) A imita pe cineva. ♦ Intranz. (În limbajul școlarilor) A redacta o temă scrisă folosind în mod neîngăduit lucrarea altui elev sau alte surse de informație. – Pronunțat: -pi-a.

COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil și fără originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. [Pron. -pi-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].

COPIÉR2 s.n. (Tehn.) Element de urmărire prin contact al modelului de frezare în timpul prelucrării. [Pron. -pi-er. / < copia].

COPIÉR1 s.n. Registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ◊ Creion copier = creion chimic. [Pron. -pi-er. / < germ. Kopier(buch)].

COPIÁ vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o operă de artă etc. ◊ a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. II. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc. (< fr. copier)

COPIÉR s. n. registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ♦ creion ~ = creion chimic. (< germ. Kopier/buch)

A COPIÁ ~éz 1. tranz. 1) (texte scrise) A reproduce în scris cu exactitate; a transcrie. 2) (opere de artă sau științifice) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație proprie; a plagia. 3) (felul de a fi, de a gândi și de a acționa al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil în calitate de exemplu; a imita. 4) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta al cuiva) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a imita. 2. intranz. (despre elevi, studenți) A scrie o lucrare, folosind pe furiș lucrarea unui coleg sau alte surse (notițe, manuale etc.). [Sil. -pi-a] /<fr. copier

COPIÉR ~e n. rar Condică în care sunt înregistrate copiile unor documente importante. [Sil. -pi-er] /<germ. Kopier[buch]

copià v. 1. a scoate o copie; 2. fig. a imita gesturile și faptele cuiva.

*copiér n., pl. e (d. copie). Registru care conține copiile.

*copiéz v. tr. (fr. copier). Reproduc, ĭaŭ o copie (pictînd, desemnînd, fotografiind, scriind). Fig. Imitez, falsific. – În Mold. și eŭ cópiĭ, tu cópiĭ, el cópie, să cópie. În Trans. decopiez (barb. după germ. ab-bilden și ab-schreiben).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. copiérii; pl. copiéri

copiére s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. copiérii; pl. copiéri

copiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 copiáză, 1 pl. copiém (-pi-em); conj. prez. 3 să copiéze; ger. copiínd (-pi-ind)

copiér (-pi-er) s. n., pl. copiére

copiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. copiéz, 3 sg. și pl. copiáză, 1 pl. copiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. copiéze; ger. copiínd (sil. -pi-ind)

copiér s. n. (sil. -pi-er), pl. copiére

copia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. copiază, 1 pl. copiem, ger. copiind)

copiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf.s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPIÉRE s. 1. copiat, reproducere, transcriere, (rar) transcripție. (~ pe curat a compunerii.) 2. v. imitare.

COPIERE s. 1. copiat, reproducere, transcriere, (rar) transcripție. (~ pe curat a compunerii.) 2. imitare, imitație, (depr.) pastișare. (~ a stilului unui maestru.)

COPIÁ vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. v. plagia. 4. v. imita.

COPIA vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. a plagia. (În romanul lui l-a ~ pe...) 4. a imita, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)

Intrare: copiere
  • silabație: co-pi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copiere
  • copierea
plural
  • copieri
  • copierile
genitiv-dativ singular
  • copieri
  • copierii
plural
  • copieri
  • copierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copiare
  • copiarea
plural
  • copieri
  • copierile
genitiv-dativ singular
  • copieri
  • copierii
plural
  • copieri
  • copierilor
vocativ singular
plural
Intrare: copia
  • silabație: co-pi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copia
  • copiere
  • copiat
  • copiatu‑
  • copiind
  • copiindu‑
singular plural
  • copia
  • copiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copiez
(să)
  • copiez
  • copiam
  • copiai
  • copiasem
a II-a (tu)
  • copiezi
(să)
  • copiezi
  • copiai
  • copiași
  • copiaseși
a III-a (el, ea)
  • copia
(să)
  • copieze
  • copia
  • copie
  • copiase
plural I (noi)
  • copiem
(să)
  • copiem
  • copiam
  • copiarăm
  • copiaserăm
  • copiasem
a II-a (voi)
  • copiați
(să)
  • copiați
  • copiați
  • copiarăți
  • copiaserăți
  • copiaseți
a III-a (ei, ele)
  • copia
(să)
  • copieze
  • copiau
  • copia
  • copiaseră
Intrare: copier
  • silabație: co-pi-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copier
  • copierul
  • copieru‑
plural
  • copiere
  • copierele
genitiv-dativ singular
  • copier
  • copierului
plural
  • copiere
  • copierelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copiere copiare

etimologie:

  • vezi copia
    surse: DEX '09 DN

copia

  • 1. A transcrie un text, redând exact conținutul lui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit. NEGRUZZI, S. I 332.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A reproduce fără originalitate o operă de artă.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.2. intranzitiv (În școală) A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să nu-ți închipuiești, amice, că am copiat această istorioară din cartea răposatului Anton Pann. ODOBESCU, S. III 47.
        surse: DLRLC
  • 2. peiorativ A reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. tehnică A prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
    surse: DN

etimologie:

copier

  • 1. (în) sintagmă (Registru copier) = registru în care se copiază (unele operații contabile).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Creion copier = creion chimic.
      surse: DN

etimologie: