2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

copíță sf vz căpiță

COPÍȚĂ s. f. v. căpiță.

copiță f. V. căpiță: cu copiți de iarbă grasă POP.

căpíță1 sf [At: I. IONESCU, C. 121/19 /V: cop~, copítă / Pl: ~țe / E: bg кoпицa] 1 Grămadă (provizorie) de fân, de formă conică și de mărime variabilă. 2 (Pex) Grămadă conică de nutreț sau de cereale. 3 (Mol; rar) Căpățână.

căpíță2 sf [At: LIUBA-IANA, M. / Pl: ~țe / E: srb kapica] Căiță (1).

copítă1 sf [At: MARDARIE, L. 1525 / V: căp~, scop~, scopítă / A: cópită / P: ~te și (rar) ~íți / E: vsl кoпитo] 1 Unghie cărnoasă, care acoperă extremitatea piciorului la cal, rumegătoare și alte animale, protejând țesuturile vii. 2 (Îe) A-i sări cuiva ~tele A fugi foarte repede. 3 (Bot; îc) ~-de-copaci Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Bot; îc) ~a-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 5 (Bot; reg) Babiță (Fomes fomentarius). 6 (Bot; reg) Mănătarcă (Boletus bovinus).

copítă2 sf vz căpiță

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă de fîn (mai rar de alte plante de nutreț sau chiar de cereale) de formă conică și de mărime variabilă, după regiuni. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46. ♦ Grămadă făcută din alte obiecte (avînd formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fîn). O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36. ◊ (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86. 2. (Rar) Căciulie, căpățînă (de usturoi). Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66. – Variantă: copíță (ODOBESCU, S. I 148) s. f.

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3).Bg. kopica (influențat de cap).

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe

CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.)

CĂPÍȚĂ s. v. bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță.

CĂPÍȚĂ ~e f. Grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica

căpiță f. grămadă mică de fân, de formă conică; fânul se strânge mai întâi în căpițe, acestea în snopi, pe cari secerătorii le înalță în picioare, din cari durează clăi, apoi șire sau stoguri: brăzdele le răstoarnă ’n căpiți, alții le adună AL. [Slav. KOPIȚA, grămadă].

căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.

2) copítă f., pl. copițĭ (Munt. vest) și copíță f., pl. e (Olt.), V. căpiță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plástă, porcán, (reg.) boághe, por, porcănáș, porcoiáță, porconeáță, porculeán, porculéte, porculéț, porcúț, porșóg, porșór, schírdă, (Olt.) clădíș, (Transilv. și Ban.) plóscă, (Transilv.) pup. (~ de fîn.)

Intrare: căpiță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copiță copița
plural copițe copițele
genitiv-dativ singular copițe copiței
plural copițe copițelor
vocativ singular
plural
căpiță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpiță căpița
plural căpițe căpițele
genitiv-dativ singular căpițe căpiței
plural căpițe căpițelor
vocativ singular
plural
Intrare: copiță
copiță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

căpiță copiță

  • 1. Grămadă conică (de mărime variabilă) de fân.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: claie stog 2 exemple
    exemple
    • Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23.
      surse: DLRLC
    • Dădură într-o poiană frumoasă, unde era cîteva căpițe de fîn și otavă groasă pe lîngă ele. RETEGANUL, P. I 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Grămadă conică de plante de nutreț sau de cereale.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Grămadă făcută din alte obiecte (având formă asemănătoare cu cea a grămezilor de fân).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • O căpiță de brînză cu smîntînă. HOGAȘ, M. N. 36.
        surse: DLRLC
      • (În comparații) Ce bucurie, ce răcnet au fost cînd și-au văzut pajura puii săi teferi în cuib și stîrvul dușmanului căpiță la poala muntelui. SBIERA, P. 86.
        surse: DLRLC
  • 2. rar Căpățână.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: căciulie un exemplu
    exemple
    • Voia la d-voastră... răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi ce stăteau mai departe o căpiță de usturoi și pregătindu-se -a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: