2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (9)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
copcia v vz încopcia
COPCĂ1, copci, s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2. Agrafă pentru învelitori în construcții. 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul altei piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPCIE s. f. v. copcă1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPCIE s. f. v. copcă1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
coapcă sf vz copcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copcă2 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~pce și ~pci / E: bg копка] 1 Spărtură făcută în gheața unui râu, a unei bălți pentru a pescui sau a scoate apă. 2 Adâncitură în albia unei ape curgătoare. 3 (Îe) A se duce sau a merge pe ~ sau pe ~pce A se duce unde este apa mai adâncă. 4 (Fig; d. bunuri; îae) A se pierde. 5 (Fig; d. oameni; îae) A intra într-o mare încurcătură. 6 (Fig; d. oameni; îae) A muri. 7 (Nob; îe) A pune pe cineva pe ~ A da gata pe cineva. 8 Scobitură făcută în pământ pentru însămânțare. 9 Gaură făcută într-un stog de paie, unde se ține pleava. 10 Groapă îngustă și adâncă, făcută în pământ sau în piatră. 11 Canal pe care se abate apa de la moară. 12 (Reg) Săritură pe care o fac animalele când fug repede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copcă1 sf [At: BIBLIA (1688), 572 / V: ~pce, ~pcie / Pl: ~pce și ~pci / E: rs кобка] 1 Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2 Nasturi de metal peste care se trece șiretul ghetelor. 3 (Îs) ~pcie de fier Scoabă de fier. 4 Agrafa pentru învelitori în construcții. 5 Proeminență în formă de limbă a unei piese metalice plate, care se introduce în orificiul altei piese metalice. 6 Prăjină folosită de ciobani pentru prins oile. 7 (Reg) Oaie cu coarnele încovoiate. 8 (Lpl; îcs) De-a ~pcile Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copce sf vz copcă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copcie sf vz copcă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încopca v vz încopcia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPCĂ1, copci, (4) copce, s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2. Agrafă pentru învelitori în construcție. 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.[1]
- Din greșeală, forma de plural (4) copce a fost adăugată aici în loc să fie adăugată la intrarea COPCĂ2. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COPCĂ1, copci, s. f. Cheotoare făcută de obicei dintr-un cîrlig metalic prins de o parte și dintr-un inel metalic prins de cealaltă parte a hainei. V. agrafă, cataramă. Ea se făcea că se joacă cu copca de la umăr ce-i ținea rochia închisă. ISPIRESCU, U. 9. Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră.,... legată cu o copcă de aur. BĂLCESCU, O. II 250. – Variantă: copcie (COȘBUC, P. I 64) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPCIE s. f. v. copcă1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPCĂ1 ~ci f. Piesă de metal constând din două elemente (un cârlig și un inel) care servește pentru a încheia o haină. [G.-D. copcii] /<bulg. kopța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copcă f. 1. cârlig de încheiat, cataramă; 2. plasă de pescuit, fixă, suspendată. [Turc. KOPČÁ: forma copcă a fost abstrasă din plural].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) cópcă f., pl. ĭ (turc. kopčá, de unde și sîrb. kopča, bg. kopče, alb. kopšă, ngr. kóptsa, ung. kapocs, kapcs. Sing. rom. e tras din pl. copcĭ după șapcă, șăpcĭ). Vest. Sponcă. Încuĭetoare de carte groasă, de cingătoare ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încópc, a -á v. tr. (d. copcă). Prind în copcĭ: el îșĭ încópcă haĭna. – Se zice și încopcésc: îmĭ încopcesc (îmĭ prind ca în copcĭ) mînile supt ceafă (Vlah. Rom. Pit. 26).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copcă1 (agrafă; gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încopcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. încopciez (desp. -ci-ez), 3 încopciază, 1 pl. încopciem; conj. prez. 1 sg. să încopciez, 3 să încopcieze; ger. încopciind (desp. -ci-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
copcă1 (agrafă, gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încopcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciază, 1 pl. încopciem (-ci-em); conj. prez. 3 să încopcieze; ger. încopciind (-ci-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
copcă (agrafă, gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciez, 3 sg. și pl. încopciază, 1 pl. încopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopcieze; ger. încopciind (sil. -ci-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copcă, pl. copci
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
copcă, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încopciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciat prt., -ciere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strânse cu ~i.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strînse cu ~i.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
copcă (-ci), s. f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încopcia, încopciez, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copcă1, copci, s.f. – Scoabă folosită pentru fixarea grinzilor la casele de lemn. – Din tc. kopca (Șăineanu, DA); din bg. kopce (Cihac, DEX); din rus. kopka „săpătură” < rus. kopatǐ „a săpa” (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ci-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
copcă, copcisubstantiv feminin
- 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. DEX '09 DLRLC NODEX
- Ea se făcea că se joacă cu copca de la umăr ce-i ținea rochia închisă. ISPIRESCU, U. 9. DLRLC
- Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră.,... legată cu o copcă de aur. BĂLCESCU, O. II 250. DLRLC
-
- 2. Agrafă pentru învelitori în construcții. DEX '09
- 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul altei piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. DEX '09
etimologie:
- kopce. DEX '09 NODEX
încopcia, încopciezverb
- 1. A închide o copcă; a încheia o haină în copci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. DLRLC
-
- 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- În + copcă DEX '98 DEX '09