2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copcia v vz încopcia

COPCĂ1, copci, s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2. Agrafă pentru învelitori în construcții. 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul altei piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.

COPCIE s. f. v. copcă1.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [Pr.: -ci-a] – În + copcă.

copcă2 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~pce și ~pci / E: bg копка] 1 Spărtură făcută în gheața unui râu, a unei bălți pentru a pescui sau a scoate apă. 2 Adâncitură în albia unei ape curgătoare. 3 (Îe) A se duce sau a merge pe ~ sau pe ~pce A se duce unde este apa mai adâncă. 4 (Fig; d. bunuri; îae) A se pierde. 5 (Fig; d. oameni; îae) A intra într-o mare încurcătură. 6 (Fig; d. oameni; îae) A muri. 7 (Nob; îe) A pune pe cineva pe ~ A da gata pe cineva. 8 Scobitură făcută în pământ pentru însămânțare. 9 Gaură făcută într-un stog de paie, unde se ține pleava. 10 Groapă îngustă și adâncă, făcută în pământ sau în piatră. 11 Canal pe care se abate apa de la moară. 12 (Reg) Săritură pe care o fac animalele când fug repede.

copcă1 sf [At: BIBLIA (1688), 572 / V: ~pce, ~pcie / Pl: ~pce și ~pci / E: rs кобка] 1 Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2 Nasturi de metal peste care se trece șiretul ghetelor. 3 (Îs) ~pcie de fier Scoabă de fier. 4 Agrafa pentru învelitori în construcții. 5 Proeminență în formă de limbă a unei piese metalice plate, care se introduce în orificiul altei piese metalice. 6 Prăjină folosită de ciobani pentru prins oile. 7 (Reg) Oaie cu coarnele încovoiate. 8 (Lpl; îcs) De-a ~pcile Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

încopcia vt [At: LB / P: ~ci-a / V: (înv) ~pca / Pzi: ~iez, (înv) încopciu / E: în- + copci (pll copcă1)] 1 (Rar) A fixa o copcă1. 2 (Rar) A închide o copcă1. 3 (Rar) A încheia o haină cu copci1. 4 A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. 5 (Rar; fig) A lega strâns Si: a îngemăna, a uni. 6 (Pop; fig) A căsători. 7 (Pop; îe) A ~ mâinile (pe piept) A încrucișa mâinile pe piept.

COPCĂ1, copci, (4) copce, s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. 2. Agrafă pentru învelitori în construcție. 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.[1]

  1. Din greșeală, forma de plural (4) copce a fost adăugată aici în loc să fie adăugată la intrarea COPCĂ2. cata

COPCĂ1, copci, s. f. Cheotoare făcută de obicei dintr-un cîrlig metalic prins de o parte și dintr-un inel metalic prins de cealaltă parte a hainei. V. agrafă, cataramă. Ea se făcea că se joacă cu copca de la umăr ce-i ținea rochia închisă. ISPIRESCU, U. 9. Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră.,... legată cu o copcă de aur. BĂLCESCU, O. II 250. – Variantă: copcie (COȘBUC, P. I 64) s. f.

ÎNCOPCIA, încopciez, vb. I. Tranz. 1. A închide o copcă; a încheia o haină, a prinde în copci. (Fig.) Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. 2. A îmbina două piese de tablă introducînd limbile uneia în golurile celeilalte și îndoindu-le. – Pronunțat: -ci-a.

COPCĂ1 ~ci f. Piesă de metal constând din două elemente (un cârlig și un inel) care servește pentru a încheia o haină. [G.-D. copcii] /<bulg. kopța

A ÎNCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă

copcă f. 1. cârlig de încheiat, cataramă; 2. plasă de pescuit, fixă, suspendată. [Turc. KOPČÁ: forma copcă a fost abstrasă din plural].

1) cópcă f., pl. ĭ (turc. kopčá, de unde și sîrb. kopča, bg. kopče, alb. kopšă, ngr. kóptsa, ung. kapocs, kapcs. Sing. rom. e tras din pl. copcĭ după șapcă, șăpcĭ). Vest. Sponcă. Încuĭetoare de carte groasă, de cingătoare ș. a.

încópc, a v. tr. (d. copcă). Prind în copcĭ: el îșĭ încópcă haĭna. – Se zice și încopcésc: îmĭ încopcesc (îmĭ prind ca în copcĭ) mînile supt ceafă (Vlah. Rom. Pit. 26).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copcă1 (agrafă; gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci

încopcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. încopciez (desp. -ci-ez), 3 încopcia, 1 pl. încopciem; conj. prez. 1 sg. să încopciez, 3 să încopcieze; ger. încopciind (desp. -ci-ind)

copcă1 (agrafă, gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci

încopcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 încopciază, 1 pl. încopciem (-ci-em); conj. prez. 3 să încopcieze; ger. încopciind (-ci-ind)

copcă (agrafă, gaură) s. f., g.-d. art. copcii; pl. copci

încopcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. încopciez, 3 sg. și pl. încopciază, 1 pl. încopciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. încopcieze; ger. încopciind (sil. -ci-ind)

încopciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciat prt., -ciere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strânse cu ~i.)

COPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strînse cu ~i.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copcă (-ci), s. f.1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încopcia, încopciez, vb. I (pop.) 1. a pune copcă, a prinde în copci, a incheia cu copci. 2. (fig.) a uni, a căsători (pe cineva cu altcineva). 3. (fig.; despre mâini) a-și încrucișa.

copcă1, copci, s.f. – Scoabă folosită pentru fixarea grinzilor la casele de lemn. – Din tc. kopca (Șăineanu, DA); din bg. kopce (Cihac, DEX); din rus. kopka „săpătură” < rus. kopatǐ „a săpa” (Scriban, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încopcia, încopciez v. t. (intl.) a pune cătușe (cuiva).

Intrare: copcă (agrafă)
copcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copcă
  • copca
plural
  • copci
  • copcile
genitiv-dativ singular
  • copci
  • copcii
plural
  • copci
  • copcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copcie
  • copcia
plural
  • copcii
  • copciile
genitiv-dativ singular
  • copcii
  • copciei
plural
  • copcii
  • copciilor
vocativ singular
plural
coapcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
copce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încopcia
  • silabație: -ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciere
  • ‑ncopciere
  • încopciat
  • ‑ncopciat
  • încopciatu‑
  • ‑ncopciatu‑
  • încopciind
  • ‑ncopciind
  • încopciindu‑
  • ‑ncopciindu‑
singular plural
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciați
  • ‑ncopciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
(să)
  • încopciez
  • ‑ncopciez
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (tu)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
(să)
  • încopciezi
  • ‑ncopciezi
  • încopciai
  • ‑ncopciai
  • încopciași
  • ‑ncopciași
  • încopciaseși
  • ‑ncopciaseși
a III-a (el, ea)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
(să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopcie
  • ‑ncopcie
  • încopciase
  • ‑ncopciase
plural I (noi)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
(să)
  • încopciem
  • ‑ncopciem
  • încopciam
  • ‑ncopciam
  • încopciarăm
  • ‑ncopciarăm
  • încopciaserăm
  • ‑ncopciaserăm
  • încopciasem
  • ‑ncopciasem
a II-a (voi)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
(să)
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciați
  • ‑ncopciați
  • încopciarăți
  • ‑ncopciarăți
  • încopciaserăți
  • ‑ncopciaserăți
  • încopciaseți
  • ‑ncopciaseți
a III-a (ei, ele)
  • încopcia
  • ‑ncopcia
(să)
  • încopcieze
  • ‑ncopcieze
  • încopciau
  • ‑ncopciau
  • încopcia
  • ‑ncopcia
  • încopciaseră
  • ‑ncopciaseră
copcia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încopca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copcă, copcisubstantiv feminin

  • 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Ea se făcea că se joacă cu copca de la umăr ce-i ținea rochia închisă. ISPIRESCU, U. 9. DLRLC
    • format_quote Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră.,... legată cu o copcă de aur. BĂLCESCU, O. II 250. DLRLC
  • 2. Agrafă pentru învelitori în construcții. DEX '09
  • 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul altei piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. DEX '09
etimologie:

încopcia, încopciezverb

  • 1. rar A închide o copcă; a încheia o haină în copci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Cînd Huțu cînta sau citea apostolul, Budulea își încopcia mînile pe piept, privea o dată la dascăl și rămînea cu capul plecat. SLAVICI, O. I 75. DLRLC
  • 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + copcă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.