Definiția cu ID-ul 949835:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
copcă2, copci, copce, s.f. – Săritură pe care o fac animalele când fug repede; (despre cai) în galop: „Cu murgul venind în copce” (Brediceanu, 1957: 107). – Din bg. kopka (Cihac, Conev. DA, cf. DER; DEX, MDA), cf. ucr. kopnuty „a da cu copita” (DER).