copaiță Sensul acestui cuvînt este, după DA, „golomoz de scoarță de cireș uscată,... pe care o aprind flăcăii...” Pentru etimologie, DA trimite la copală „prăjină.... servind, în vii, ca opritoare”, pentru care trimite mai departe la copreală, „prăjină lungă”. Dar copaiță, după definiția dată, nu e prăjină. Cred că e în loc de vopaiță (variantă la opaiț, vezi DLR), cu disimilarea primei labiale; vezi alte exemple propuse în ER, p. 27.