O definiție pentru coordinație
*coordinațiúne f. (lat. coordinatio. V. subord-). Acțiunea de a coordona: leziunile creĭeruluĭ mic împedecă, în general, coordinațiunea mișcărilor voluntare. Lucru coordonat: îndemanatică coordinațiune. – Și -áție și -áre.
Intrare: coordinație
coordinație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | coordinație | coordinația |
| plural | coordinații | coordinațiile | |
| genitiv-dativ | singular | coordinații | coordinației |
| plural | coordinații | coordinațiilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||