2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cooperativiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: cooperativ + -iza] A supune cooperativizării (1).

COOPERATIVIZÁ, cooperativizez, vb. I. Tranz. A supune procesului de cooperativizare. – Din cooperativizare (derivat regresiv).

COOPERATIVIZÁ, cooperativizez, vb. I. Tranz. A supune procesului de cooperativizare. – Din cooperativizare (derivat regresiv).

COOPERATIVIZÁ vb. I. tr. A da un caracter cooperatist, a uni în cooperative. [Pron. co-o-. / cf. fr. coopérativiser].

COOPERATIVIZÁ vb. tr. a uni în cooperative pe micii producători. (< fr. coopérativiser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cooperativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 cooperativizeáză

cooperativizá vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. cooperativizéz, 3 sg. și pl. cooperativizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COOPERATIVIZÁ vb. (ieșit din uz) a (se) colectiviza.

COOPERATIVIZA vb. (ieșit din uz) a (se) colectiviza. (Țăranii s-au ~.)

Intrare: cooperativizat
cooperativizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperativizat
  • cooperativizatul
  • cooperativizatu‑
  • cooperativiza
  • cooperativizata
plural
  • cooperativizați
  • cooperativizații
  • cooperativizate
  • cooperativizatele
genitiv-dativ singular
  • cooperativizat
  • cooperativizatului
  • cooperativizate
  • cooperativizatei
plural
  • cooperativizați
  • cooperativizaților
  • cooperativizate
  • cooperativizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cooperativiza
  • silabație: co-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cooperativiza
  • cooperativizare
  • cooperativizat
  • cooperativizatu‑
  • cooperativizând
  • cooperativizându‑
singular plural
  • cooperativizea
  • cooperativizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cooperativizez
(să)
  • cooperativizez
  • cooperativizam
  • cooperativizai
  • cooperativizasem
a II-a (tu)
  • cooperativizezi
(să)
  • cooperativizezi
  • cooperativizai
  • cooperativizași
  • cooperativizaseși
a III-a (el, ea)
  • cooperativizea
(să)
  • cooperativizeze
  • cooperativiza
  • cooperativiză
  • cooperativizase
plural I (noi)
  • cooperativizăm
(să)
  • cooperativizăm
  • cooperativizam
  • cooperativizarăm
  • cooperativizaserăm
  • cooperativizasem
a II-a (voi)
  • cooperativizați
(să)
  • cooperativizați
  • cooperativizați
  • cooperativizarăți
  • cooperativizaserăți
  • cooperativizaseți
a III-a (ei, ele)
  • cooperativizea
(să)
  • cooperativizeze
  • cooperativizau
  • cooperativiza
  • cooperativizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cooperativiza

  • 1. A supune procesului de cooperativizare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: colectiviza

etimologie: