3 definiții pentru conversativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVERSATIV, -Ă adj. Referitor la conversație, de conversație; conversațional. [Et. incertă].
CONVERSATIV, -Ă adj. referitor la conversație; conversațional. (< conversație + -iv)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conversativ adj. m., pl. conversativi; f. sg. conversativă, pl. conversative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conversativ
conversativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conversativ, conversativăadjectiv
- 1. Referitor la conversație, de conversație. DNsinonime: conversațional
etimologie:
- conversație + -iv MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.