2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conturat2, ~ă a [At: MOLIN, V. T. 27 / Pl: ~ați, ~e / E: contura] 1 Cu contururi precise. 2 (Fig) Clar. 3 (Tip; îs) Caractere ~e Litere turnate pentru două culori.

conturát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: contura] 1-2 Conturare (1-2).

CONTURÁT, -Ă, conturați, -te, adj. Cu contururi precise; fig. clar, precis, evident. – V. contura.

CONTURÁT, -Ă, conturați, -te, adj. Cu contururi precise; fig. clar, precis, evident. – V. contura.

contura vt [At: SADOVEANU, P. S. 197 / Pzi: ~réz / E: contur] 1 vt A trasa conturul unui obiect. 2-3 vtr (Fig) A (se) închega în forme concrete.

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

CONTURÁ, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

CONTURÁ, conturez, vb. I. Tranz. A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. ◊ Fig. A preciza, a închega în forme precise. Situațiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.

CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].

CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)

A SE CONTURÁ se ~eáză intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se ~ează. /Din contur

A CONTURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schița. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din contur

*conturéz v. tr. (fr. contourer, d. it. contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tabloŭ. V. refl. Apar în contururĭ: munțiĭ se conturaŭ la orizont. V. profilez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conturá (a ~) vb., ind. prez. 3 contureáză

conturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, 3 sg. și pl. contureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTURÁ vb. 1. v. profila. 2. a evidenția, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. v. schița. 4. v. zugrăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

CONTURA vb. 1. a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 2. a evidenția, a mula, a reliefa (Rochia îi ~ corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.) 4. a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se ~ într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

Intrare: conturat
conturat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conturat
  • conturatul
  • conturatu‑
  • contura
  • conturata
plural
  • conturați
  • conturații
  • conturate
  • conturatele
genitiv-dativ singular
  • conturat
  • conturatului
  • conturate
  • conturatei
plural
  • conturați
  • conturaților
  • conturate
  • conturatelor
vocativ singular
plural
Intrare: contura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contura
  • conturare
  • conturat
  • conturatu‑
  • conturând
  • conturându‑
singular plural
  • conturea
  • conturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conturez
(să)
  • conturez
  • conturam
  • conturai
  • conturasem
a II-a (tu)
  • conturezi
(să)
  • conturezi
  • conturai
  • conturași
  • conturaseși
a III-a (el, ea)
  • conturea
(să)
  • contureze
  • contura
  • contură
  • conturase
plural I (noi)
  • conturăm
(să)
  • conturăm
  • conturam
  • conturarăm
  • conturaserăm
  • conturasem
a II-a (voi)
  • conturați
(să)
  • conturați
  • conturați
  • conturarăți
  • conturaserăți
  • conturaseți
a III-a (ei, ele)
  • conturea
(să)
  • contureze
  • conturau
  • contura
  • conturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conturat

etimologie:

  • vezi contura
    surse: DEX '98 DEX '09

contura

  • 1. tranzitiv A schița, a trasa conturul unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conturna un exemplu
    exemple
    • Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preciza închega 2 exemple
    exemple
    • Situațiile conturează cu forță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285.
      surse: DLRLC
    • Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • contur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN