2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTURARE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura. – V. contura.
CONTURARE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura. – V. contura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
conturare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: contura] 1 Schițare. 2 Reliefare a unor norme, calități Si: conturat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTURARE, conturări, s. f. Acțiunea de a contura un lucru. ♦ Fig. Precizare; scoatere în evidență. O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTURARE s.f. Acțiunea de a (se) contura și rezultatul ei. [< contura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTURA, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTURA, conturez, vb. I. 1. Tranz. A schița, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contura vt [At: SADOVEANU, P. S. 197 / Pzi: ~rez / E: contur] 1 vt A trasa conturul unui obiect. 2-3 vtr (Fig) A (se) închega în forme concrete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contura v vz cornora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTURA, conturez, vb. I. Tranz. A da unui obiect contururile pe care trebuie să le aibă, a preciza conturul unui lucru. Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. ◊ Fig. A preciza, a închega în forme precise. Situațiile conturează cu torță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTURA vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTURA vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONTURA ~ez tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schița. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din contur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CONTURA se ~ează intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se ~ează. /Din contur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*conturéz v. tr. (fr. contourer, d. it. contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tabloŭ. V. refl. Apar în contururĭ: munțiĭ se conturaŭ la orizont. V. profilez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conturare s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conturare s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conturare s. f., g.-d. art. conturării; pl. conturări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conturez, 3 conturează; conj. prez. 1 sg. să conturez, 3 să contureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contura (a ~) vb., ind. prez. 3 conturează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contura vb., ind. prez. 1 sg. conturez, 3 sg. și pl. conturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTURARE s. 1. delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. creionare, schițare. (~ unui profil.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTURARE s. 1. delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. creionare, schițare. (~ unui profil.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTURA vb. 1. v. profila. 2. a evidenția, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. v. schița. 4. v. zugrăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTURA vb. 1. a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 2. a evidenția, a mula, a reliefa (Rochia îi ~ corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.) 4. a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se ~ într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
conturare, conturărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) contura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Scoatere în evidență. DLRLCsinonime: precizare
- O piesă care oglindește un aspect esențial din perioada de transformare a structurii noastre sociale, de conturare a tipologiei morale a individului... în noile relații de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 8/2. DLRLC
-
-
etimologie:
- contura DEX '09 DEX '98 DN
contura, conturezverb
- 1. A schița, a trasa conturul unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: conturna
- Cînd vorbea, cu patos, își umfla nările și cu mîinile făcea gesturi rotunde, elegante, ca și cum ar fi voit să contureze ceea ce spunea. SADOVEANU, P. S. 197. DLRLC
-
- 2. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Situațiile conturează cu forță personagiile și le transformă în individualități tipice. V. ROM. noiembrie 1953, 285. DLRLC
- Grigore o privea stăruitor, ca și cînd gluma i-ar fi răscolit în suflet crîmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. REBREANU, R. I 60. DLRLC
-
etimologie:
- contur DEX '09 DEX '98 DN