11 definiții pentru contravenient
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contravenient, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D# I, 397 / P: ~ni-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ger Kontravenient cf fr contrevenant] 1-2 (Persoană) care săvârșește o contravenție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și. f. Persoană care contravine unor dispoziții oficiale. Contravenienții vor suferi rigorile legii. ◊ (Adjectival, rar) Pietonii contravenienți au fost amendați. – Pronunțat: -ni-ent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAVENIÉNT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTRAVENIÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a comis o contravenție. [Sil. -ni-ent] /<germ. Kontravenient
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contravenient m. cel ce comite o contravențiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contraveniént (-ni-ent) s. m., pl. contraveniénți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraveniént s. m. (sil. -ni-ent), pl. contraveniénți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contravenient, pl. contravenienți
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
contravenient.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -ni-ent
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contravenient, -ă contravenient contravenientă
- 1. Persoană care săvârșește o contravenție.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Contravenienții vor suferi rigorile legii.surse: DLRLC
- (și) adjectival rar Pietonii contravenienți au fost amendați.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba germană Kontravenientsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- cf. limba franceză contre-venantsurse: DEX '09 DEX '98 DN