6 definiții pentru contravântuire

contravântuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: contra3 + vântuire] Element de construcție în forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, presiunea de frânare) care acționează asupra unei construcții Si: contravânturi.

CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s. f. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții. – Contra1- + vântuire (rar, < vântui).

CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s. f. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții. – Contra1- + vântuire (rar, < vântui).

contravântuíre s. f., g.-d. art. contravântuírii; pl. contravântuíri

contravântuíre s. f., g.-d. art. contravântuírii; pl. contravântuíri

CONTRAVÂNTUÍRE s. f. element de construcție, grindă cu zăbrele, având rolul de a mări rezistența construcției la presiunea vântului, la trepidații etc. (după fr. contreventement)

Intrare: contravântuire
contravântuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contravântuire
  • contravântuirea
plural
  • contravântuiri
  • contravântuirile
genitiv-dativ singular
  • contravântuiri
  • contravântuirii
plural
  • contravântuiri
  • contravântuirilor
vocativ singular
plural

contravântuire

  • 1. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: