2 intrări

12 definiții

contratipáre sf [At: DN3 / Pl: ~pắri / E: contratip] (Cig) Obținere de contratipuri (2).

CONTRATIPÁRE, contratipări, s. f. (Cin.) Obținere de contratipuri. – De la contratip.

CONTRATIPÁRE, contratipări, s. f. (Cin.) Obținere de contratipuri. – De la contratip.

contratipáre s. f., g.-d. art. contratipării

CONTRATIPÁRE s.f. (Poligr.) Obținerea de contratipuri. [< contratip].

CONTRATIPÁRE s. f. proces tehnologic de prelucrare a peliculei pentru obținerea de contratipuri. (< contratip)

contratipár sn [At: DN3/ Pl: ~e / E: contra3 + tipar] (Pgr) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite.

CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Tipogr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. – Contra1- + tipar.

CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Poligr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. – Contra1- + tipar.

contratipár s. n. → tipar

CONTRATIPÁR s.n. (Poligr.) Tipar pe verso. [< contra- + tipar, după it. controstampa].

CONTRATIPÁR s. n. (poligr.) tipar pe verso. (după it. controstampa)

Intrare: contratipar
contratipar substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contratipar contratiparul
plural contratipare contratiparele
genitiv-dativ singular contratipar contratiparului
plural contratipare contratiparelor
vocativ singular
plural
Intrare: contratipare
contratipare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contratipare contratiparea
plural contratipări contratipările
genitiv-dativ singular contratipări contratipării
plural contratipări contratipărilor
vocativ singular
plural