2 definiții pentru contratenor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+contratenor s. m., pl. contratenori

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

contratenor, vocea (2) a 3-a care se unește cu tenorul (3), și discantus [v. discant (I, 1, 2)], desfășurându-se în cadrul aceluiași ambitus (1) cu vocea tenorului. Servește acestuia de complement și de întărire a sonorității. C. se întâlnește prima dată în sec. 14, în compoziții de Philippe de Vitry și apoi în operele lui G. de Machaut, păstrându-se până la sfârșitul sec. 15. Odată cu dezvoltarea noii școli polifonice* la 4 voci, termenul se conservă dar își pierde aplicabilitatea. În realitate c. reprezintă două categorii: c- bassus* și c.-altus*. Cu timpul termenul c. a dispărut, rămânând numai specificarea vocilor de bassus și altus. De la acest altus se explică folosirea modernă a termenului alto*. V. falsetist (1, 2).

Intrare: contratenor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contratenor
  • contratenorul
  • contratenoru‑
plural
  • contratenori
  • contratenorii
genitiv-dativ singular
  • contratenor
  • contratenorului
plural
  • contratenori
  • contratenorilor
vocativ singular
  • contratenorule
plural
  • contratenorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)