2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrasemnat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: contrasemna] 1-2 (D. acte) Care este sau a fost supus contrasemnării (1-2).

contrasemna vt [At: MAIORESCU, D. II, 23/ V: ~signá / Pzi: ~nez / E: contra3 + semna] 1 A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. 2 (Spc) A semna ca ministru un act alături de primul ministru sau ca prim-ministru un decret alături de șeful statului, angajând astfel responsabilitatea guvernului.

CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1- + semna (după fr. contresigner).

CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1- + semna (după fr. contresigner).

CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A-și pune semnătura pe un act, alături de aceea a conducătorului autorității. Primul secretar al Universității contrasemnează certificatele semnate de rector.

CONTRASEMNÁ vb. I. tr. A semna un act alături de cel de la care emană. [< contra- + semna, după fr. contresigner].

CONTRASEMNÁ vb. tr. a semna un act alături de cel de la care emană. (după fr. contresigner)

A CONTRASEMNÁ ~éz tranz. (acte, documente) A semna după o persoană mai înaltă în grad. /contra- + a semna

contrasemnà v. 1. a adăoga semnătura sa pe un act după cel ce l’a dresat; 2. a pune pe coperta unei scrisori numele expeditorului.

*contrasemnéz v. tr. (fr. contresigner). Semnez după cel de la care emană un act. Iscălesc ca funcționar pe plicu scrisoriĭ pe care o expediez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrasemná (a ~) vb., ind. prez. 3 contrasemneáză

contrasemná vb., ind. prez. 1 sg. contrasemnéz, 3 sg. și pl. contrasemneáză

Intrare: contrasemnat
contrasemnat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasemnat
  • contrasemnatul
  • contrasemnatu‑
  • contrasemna
  • contrasemnata
plural
  • contrasemnați
  • contrasemnații
  • contrasemnate
  • contrasemnatele
genitiv-dativ singular
  • contrasemnat
  • contrasemnatului
  • contrasemnate
  • contrasemnatei
plural
  • contrasemnați
  • contrasemnaților
  • contrasemnate
  • contrasemnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: contrasemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrasemna
  • contrasemnare
  • contrasemnat
  • contrasemnatu‑
  • contrasemnând
  • contrasemnându‑
singular plural
  • contrasemnea
  • contrasemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrasemnez
(să)
  • contrasemnez
  • contrasemnam
  • contrasemnai
  • contrasemnasem
a II-a (tu)
  • contrasemnezi
(să)
  • contrasemnezi
  • contrasemnai
  • contrasemnași
  • contrasemnaseși
a III-a (el, ea)
  • contrasemnea
(să)
  • contrasemneze
  • contrasemna
  • contrasemnă
  • contrasemnase
plural I (noi)
  • contrasemnăm
(să)
  • contrasemnăm
  • contrasemnam
  • contrasemnarăm
  • contrasemnaserăm
  • contrasemnasem
a II-a (voi)
  • contrasemnați
(să)
  • contrasemnați
  • contrasemnați
  • contrasemnarăți
  • contrasemnaserăți
  • contrasemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrasemnea
(să)
  • contrasemneze
  • contrasemnau
  • contrasemna
  • contrasemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrasemna

  • 1. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Primul secretar al Universității contrasemnează certificatele semnate de rector.
      surse: DLRLC

etimologie: