8 definiții pentru contrascotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrascótă sf [At: CADE / V: ~așc~ / Pl: ~te / E: it contrascotta] (Mrn) Fiecare din frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze.

CONTRASCÓTĂ, contrascote, s. f. Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze. – Din it. contrascotta.

CONTRASCÓTĂ, contrascote, s. f. Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze. – Din it. contrascotta.

CONTRASCÓTĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze. [Cf. it. contrascotta].

CONTRASCÓTĂ s. f. fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile velelor unei corăbii, servind la strângerea acestora. (< it. contrascotta)

*contrascótă f., pl. e. Mar. Scotă care servește la strîns pînza.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!contrascótă (-tras-co-/-tra-sco-) s. f., g.-d. art. contrascótei; pl. contrascóte

contrascótă s. f., pl. contrascóte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contrascótă (contrascóte), s. f. – Parîmă, frînghie. It. contrascotta. Termen de marină.

Intrare: contrascotă
contrascotă substantiv feminin
  • silabație: con-tras-co-tă, con-tra-sco-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasco
  • contrascota
plural
  • contrascote
  • contrascotele
genitiv-dativ singular
  • contrascote
  • contrascotei
plural
  • contrascote
  • contrascotelor
vocativ singular
plural

contrascotă

  • 1. Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii, servind la strângerea acestor pânze.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: