2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRARIÉRE, contrarieri, s. f. Acțiunea de a contraria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. contraria.

CONTRARIÉRE, contrarieri, s. f. Acțiunea de a contraria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. contraria.

contrariere sf [At: DEX2 / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: contraria] Surprindere a cuiva în mod neplăcut.

CONTRARIÉRE s.f. Acțiunea de a contraria. [Pron. -ri-e-. / < contraria].

CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.

contraria vt [At: STAMATI, D. / P: ~ri-a / Pzi: ~iéz / E: fr contrarier] 1 A face sau a spune contrariul a ceea ce spune sau face altul. 2 A se împotrivi cuiva. 3 A pune piedică. 4 A surprinde pe cineva în mod neplăcut. 5 A supăra pe cineva.

CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.

CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde în mod neplăcut pe cineva, făcînd sau spunîndu-i ceva care se opune convingerilor, dorinței sau intențiilor sale. Vestea aceasta mă contrariază.Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ri-a.

CONTRARIÁ vb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcând sau spunând ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier].

CONTRARIÁ vb. tr. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< fr. contrarier)

A CONTRARIÁ ~éz tranz. (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarier

contrarià v. 1. a zice sau a face contrar altora; 2. a împiedica, a se opune: a contraria un proiect.

*contrariéz v. tr. (lat. contrariare, d. contrarius, contrar; fr. contrarier). Mă opun vorbelor, actelor, voințeĭ cuĭva. Cauzez neplăcere: vorba ta mă contrariază. Împedec: vînturile contrariază mersu corăbiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contrariere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. contrarierii; pl. contrarieri

contrariére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. contrariérii; pl. contrariéri

contraria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 contrariază, 1 pl. contrariem (-ri-em); conj. prez. 3 să contrarieze; ger. contrariind (-ri-ind)

contrariá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. contrariéz, 3 sg. și pl. contrariáză, 1 pl. contrariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contrariéze; ger. contrariínd (sil. -ri-ind)

contraria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. contrariază, 1 pl. contrariem, ger. contrariind)

contrariez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riat prt., -riind ger., -riere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRARIÁ vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

CONTRARIA vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)

Intrare: contrariere
contrariere substantiv feminin
  • silabație: -ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrariere
  • contrarierea
plural
  • contrarieri
  • contrarierile
genitiv-dativ singular
  • contrarieri
  • contrarierii
plural
  • contrarieri
  • contrarierilor
vocativ singular
plural
Intrare: contraria
  • silabație: -ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraria
  • contrariere
  • contrariat
  • contrariatu‑
  • contrariind
  • contrariindu‑
singular plural
  • contraria
  • contrariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrariez
(să)
  • contrariez
  • contrariam
  • contrariai
  • contrariasem
a II-a (tu)
  • contrariezi
(să)
  • contrariezi
  • contrariai
  • contrariași
  • contrariaseși
a III-a (el, ea)
  • contraria
(să)
  • contrarieze
  • contraria
  • contrarie
  • contrariase
plural I (noi)
  • contrariem
(să)
  • contrariem
  • contrariam
  • contrariarăm
  • contrariaserăm
  • contrariasem
a II-a (voi)
  • contrariați
(să)
  • contrariați
  • contrariați
  • contrariarăți
  • contrariaserăți
  • contrariaseți
a III-a (ei, ele)
  • contraria
(să)
  • contrarieze
  • contrariau
  • contraria
  • contrariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contrariere, contrarierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a contraria și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi contraria DEX '09 DEX '98 DN

contraria, contrariezverb

  • 1. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Vestea aceasta mă contrariază. DLRLC
    • format_quote Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. DLRLC
    • format_quote Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.