2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrarevoluționár, ~ă [At: DA / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr contre-révolutionnaire] 1 a Care se referă la contrarevoluție. 2 a Care aparține contrarevoluției. 3 a Specific contrarevoluției. 4 a Care provine de la contrarevoluție. 5 smf Adept al contrarevoluției. 6 smf Participant la contrarevoluție.

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.[1]

  1. În original, cuv. rus. transcris cu aproximație: kontrerevoliuționer. LauraGellner

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.[1]

CONTRAREVOLUȚIONÁR2, -Ă, contrarevoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției; persoană care face parte din clasele exploatatoare sau din rîndul agenților lor și duce o luptă înverșunată împotriva mișcării revoluționare, a revoluției și a statului de dictatură a proletariatului. – Pronunțat: -ți-o-.

CONTRAREVOLUȚIONÁR1, -Ă, contrarevoluționari,-e, adj. Care duce o luptă reacționară împotriva mișcării revoluționare, a revoluției și a statului de dictatură a proletariatului. – Pronunțat: -ți-o-.

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. Care este împotriva revoluției. // s.m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Cf. fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționer].

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al contrarevoluției. (< fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuționer)

*contrarevoluționár, -ă adj. și s. (fr. contre-révolutionnaire). Agent, partizan al uneĭ contrarevoluțiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrarevoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. contrarevoluționári; adj. f., s. f. contrarevoluționáră, pl. contrarevoluționáre

contrarevoluționár adj., s. m. → revoluționar


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTRAREVOLUȚIONÁR adj. (POL.) (rar) antirevoluționar. (Acțiune ~.)

CONTRAREVOLUȚIONAR adj. (rar) antirevoluționar. (Acțiune ~.)

Contrarevoluționar ≠ revoluționar

Intrare: contrarevoluționară
contrarevoluționară substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrarevoluționa
  • contrarevoluționara
plural
  • contrarevoluționare
  • contrarevoluționarele
genitiv-dativ singular
  • contrarevoluționare
  • contrarevoluționarei
plural
  • contrarevoluționare
  • contrarevoluționarelor
vocativ singular
  • contrarevoluționa
  • contrarevoluționaro
plural
  • contrarevoluționarelor
Intrare: contrarevoluționar (adj.)
contrarevoluționar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrarevoluționar
  • contrarevoluționarul
  • contrarevoluționaru‑
  • contrarevoluționa
  • contrarevoluționara
plural
  • contrarevoluționari
  • contrarevoluționarii
  • contrarevoluționare
  • contrarevoluționarele
genitiv-dativ singular
  • contrarevoluționar
  • contrarevoluționarului
  • contrarevoluționare
  • contrarevoluționarei
plural
  • contrarevoluționari
  • contrarevoluționarilor
  • contrarevoluționare
  • contrarevoluționarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrarevoluționar (adj.)

etimologie:

contrarevoluționar, -ă (persoană) contrarevoluționar contrarevoluționară

  • 1. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: