2 intrări

13 definiții

contrarevoluționár, ~ă [At: DA / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr contre-révolutionnaire] 1 a Care se referă la contrarevoluție. 2 a Care aparține contrarevoluției. 3 a Specific contrarevoluției. 4 a Care provine de la contrarevoluție. 5 smf Adept al contrarevoluției. 6 smf Participant la contrarevoluție.

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.

În original, cuv. rus. transcris cu aproximație: kontrerevoliuționer. - LauraGellner

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.

În original, cuv. rus. transcris cu aproximație: kontrerevoliuționer. - LauraGellner

CONTRAREVOLUȚIONÁR1, -Ă, contrarevoluționari,-e, adj. Care duce o luptă reacționară împotriva mișcării revoluționare, a revoluției și a statului de dictatură a proletariatului. – Pronunțat: -ți-o-.

CONTRAREVOLUȚIONÁR2, -Ă, contrarevoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției; persoană care face parte din clasele exploatatoare sau din rîndul agenților lor și duce o luptă înverșunată împotriva mișcării revoluționare, a revoluției și a statului de dictatură a proletariatului. – Pronunțat: -ți-o-.

contrarevoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. contrarevoluționári; adj. f., s. f. contrarevoluționáră, pl. contrarevoluționáre

contrarevoluționár adj., s. m. → revoluționar

CONTRAREVOLUȚIONÁR adj. (POL.) (rar) antirevoluționar. (Acțiune ~.)

Contrarevoluționar ≠ revoluționar

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. Care este împotriva revoluției. // s.m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Cf. fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționer].

CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al contrarevoluției. (< fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuționer)

*contrarevoluționár, -ă adj. și s. (fr. contre-révolutionnaire). Agent, partizan al uneĭ contrarevoluțiunĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRAREVOLUȚIONÁR adj. (rar) antirevoluționar. (Acțiune ~.)

Intrare: contrarevoluționar (adj.)
contrarevoluționar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrarevoluționar contrarevoluționarul contrarevoluționa contrarevoluționara
plural contrarevoluționari contrarevoluționarii contrarevoluționare contrarevoluționarele
genitiv-dativ singular contrarevoluționar contrarevoluționarului contrarevoluționare contrarevoluționarei
plural contrarevoluționari contrarevoluționarilor contrarevoluționare contrarevoluționarelor
vocativ singular
plural
Intrare: contrarevoluționară
contrarevoluționară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrarevoluționa contrarevoluționara
plural contrarevoluționare contrarevoluționarele
genitiv-dativ singular contrarevoluționare contrarevoluționarei
plural contrarevoluționare contrarevoluționarelor
vocativ singular
plural