9 definiții pentru contrareformă

contrarefórmă sf [At: DA ms / Pl: ~me / E: fr contre-réforme] Mișcare inițiată în sec. al XVI-lea de către Biserica catolică împotriva Reformei și a reformaților.

CONTRAREFÓRMĂ s. f. Mișcare inițiată împotriva Reformei în sec. XVI de Biserica catolică și sprijinită de unele monarhii din Europa Occidentală și Centrală. – Din fr. contre-réforme.

CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Mișcare inițiată în sec. XVI de Biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Din fr. contre-réforme.

CONTRAREFÓRMĂ s. f. Mișcare sîngeroasă, de opresiune, întreprinsă în secolul al XVI-lea de biserica catolică împotriva reformaților și a reformei, pentru restabilirea autorității bisericii catolice.

CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Acțiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Fr. contre-réforme.

contrarefórmă s. f. → reformă

CONTRAREFÓRMĂ s.f. Mișcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei și partizanilor acesteia. [Cf. fr. contre-réforme].

CONTRAREFÓRMĂ s. f. mișcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei. (< fr. contre-réforme)

!Contrarefórma (mișcare religioasă) s. propriu f., neart. Contrarefórmă, g.-d. Contrarefórmei

Intrare: contrareformă
contrareformă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrareformă contrareforma
plural contrareforme contrareformele
genitiv-dativ singular contrareforme contrareformei
plural contrareforme contrareformelor
vocativ singular
plural