opțiuni

9 definiții pentru contrapropunere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra1- + propunere (după fr. contreproposition).

CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra1- + propunere (după fr. contreproposition).

contrapropunere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: contra3 + propunere după fr contreproposition] Propunere opusă alteia.

CONTRAPROPUNÉRE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri.

CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition].

CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition)

contrapropunere f. propunere opusă alteia.

*contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrapropúnere (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contrapropúnerii; pl. contrapropúneri

contrapropúnere s. f. (sil. -pro-) → propunere

Intrare: contrapropunere
contrapropunere substantiv feminin
  • silabație: con-tra-pro-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrapropunere
  • contrapropunerea
plural
  • contrapropuneri
  • contrapropunerile
genitiv-dativ singular
  • contrapropuneri
  • contrapropunerii
plural
  • contrapropuneri
  • contrapropunerilor
vocativ singular —
plural —

contrapropunere

  • 1. Propunere opusă altei propuneri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: