contrapropúnere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: contra³ + propunere după fr contreproposition] Propunere opusă alteia.

CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra¹- + propunere (după fr. contreproposition).

CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra¹- + propunere (după fr. contreproposition).

CONTRAPROPUNÉRE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri.

contrapropúnere (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contrapropúnerii; pl. contrapropúneri

contrapropúnere s. f. (sil. -pro-) → propunere

CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition].

CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition)

contrapropunere f. propunere opusă alteia.

*contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa.