10 definiții pentru contraordin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contraórdin sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr contre-ordre] Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin anterior. Un ordin rămîne valabil pînă la un contraordin.

CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre].

CONTRAÓRDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre)

CONTRAÓRDIN ~e n. Ordin prin care se anulează un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin

contraordin n. revocarea unui ordin.

*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă alt ordin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraórdin s. n., pl. contraórdine

contraórdin s. n., pl. contraórdine

Intrare: contraordin
contraordin substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraordin
  • contraordinul
  • contraordinu‑
plural
  • contraordine
  • contraordinele
genitiv-dativ singular
  • contraordin
  • contraordinului
plural
  • contraordine
  • contraordinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contraordin

  • 1. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un ordin rămâne valabil până la un contraordin.
      surse: DLRLC

etimologie: