10 definiții pentru contraordin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-or-] – Contra1- + ordin (după fr. contre-ordre).

contraórdin sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr contre-ordre] Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.

CONTRAÓRDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revocă un ordin anterior. Un ordin rămîne valabil pînă la un contraordin.

CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre].

CONTRAÓRDIN s. n. ordin care revocă un alt ordin anterior. (< fr. contre-ordre)

CONTRAÓRDIN ~e n. Ordin prin care se anulează un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin

contraordin n. revocarea unui ordin.

*contraórdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă alt ordin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraórdin s. n., pl. contraórdine

contraórdin s. n., pl. contraórdine

Intrare: contraordin
contraordin substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraordin
  • contraordinul
  • contraordinu‑
plural
  • contraordine
  • contraordinele
genitiv-dativ singular
  • contraordin
  • contraordinului
plural
  • contraordine
  • contraordinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contraordin

  • 1. Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un ordin rămâne valabil până la un contraordin.
      surse: DLRLC

etimologie: