9 definiții pentru contramarș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAMÁRȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. – Din fr. contremarche.
CONTRAMÁRȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. – Din fr. contremarche.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contramárș sn [At: DA/ Pl: ~uri / E: fr contremarche] 1 Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția. 2 Evoluția unei coloane care-și schimbă frontul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAMÁRȘ s.n. Marș al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [Cf. fr. contremarche].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAMÁRȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTRAMÁRȘ ~uri n. Marș sau manevră executată de o unitate militară, când își schimbă direcția sau frontul. /<fr. contremarche
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contramarș n. marșul unei armate opus celuia ce părea că voiește a face.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contramárș s. n., pl. contramárșuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contramárș s. n., pl. contramárșuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contramarș
- 1. Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar.surse: MDN '00
etimologie:
- limba franceză contremarchesurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN