contramárș sn [At: DA/ Pl: ~uri / E: fr contremarche] 1 Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția. 2 Evoluția unei coloane care-și schimbă frontul.

CONTRAMÁRȘ s.n. Marș al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [Cf. fr. contremarche].

CONTRAMÁRȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche)

CONTRAMÁRȘ ~uri n. Marș sau manevră executată de o unitate militară, când își schimbă direcția sau frontul. /<fr. contremarche

contramarș n. marșul unei armate opus celuia ce părea că voiește a face.

*contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.

contramárș s. n., pl. contramárșuri

contramárș s. n., pl. contramárșuri