2 definiții pentru contradominantă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRADOMINANTĂ s. f. (muz.) supradominantă. (< contra1- + dominantă)[1] de clarificat
- Definiția din acest dicționar este greșită, cea din DTM (Dicționarul de termeni muzicali) este cea corectă. — raduborza
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
contradominantă (< contra* + dominantă*), în sistemul tonal, termen desemnând treapta a II-a și totodată funcția ei armonică (de „dominantă a dominantei”). Rameau, primul care a analizat funcțional această treaptă, o consideră ca având „double emploi” („dublă folosință”), dat fiind caracterul ei atât dominantic cât și subdominantic. În concepția dualistă (v. dualism) a lui Riemann și în cea polaristă (v. polarism) a lui Karg-Elert, c. este opusul simetric al dominantei (de ex. fa în do major și mi în la minor). Sin.: supratonică sau submediantă. Echiv. germ.: Wechseldominante.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
contradominantă, contradominantesubstantiv feminin
- 1. Supradominantă. MDN '00sinonime: supradominantă
- 2. Termen care desemnează, în sistemul tonal, treapta a II-a și totodată funcția ei armonică (de „dominantă a dominantei”). DTMsinonime: submediantă supratonică
- comentariu Rameau, primul care a analizat funcțional această treaptă, o consideră ca având „double emploi” („dublă folosință”), dat fiind caracterul ei atât dominantic cât și subdominantic. În concepția dualistă a lui Riemann și în cea polaristă a lui Karg-Elert, contradominanta este opusul simetric al dominantei (de exemplu fa în do major și mi în la minor). DTM
-
etimologie:
- contra- + dominantă MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.