2 intrări

O definiție

CONTRABUTÁ vb. tr. (arhit.) a sprijini, a susține un zid cu ajutorul unui alt zid, în unghi drept. (< fr. contre-buter)

Intrare: contrabuta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrabuta
  • contrabutare
  • contrabutat
  • contrabutatu‑
  • contrabutând
  • contrabutându‑
singular plural
  • contrabutea
  • contrabutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrabutez
(să)
  • contrabutez
  • contrabutam
  • contrabutai
  • contrabutasem
a II-a (tu)
  • contrabutezi
(să)
  • contrabutezi
  • contrabutai
  • contrabutași
  • contrabutaseși
a III-a (el, ea)
  • contrabutea
(să)
  • contrabuteze
  • contrabuta
  • contrabută
  • contrabutase
plural I (noi)
  • contrabutăm
(să)
  • contrabutăm
  • contrabutam
  • contrabutarăm
  • contrabutaserăm
  • contrabutasem
a II-a (voi)
  • contrabutați
(să)
  • contrabutați
  • contrabutați
  • contrabutarăți
  • contrabutaserăți
  • contrabutaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrabutea
(să)
  • contrabuteze
  • contrabutau
  • contrabuta
  • contrabutaseră
Intrare: contrabutare
contrabutare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrabutare
  • contrabutarea
plural
  • contrabutări
  • contrabutările
genitiv-dativ singular
  • contrabutări
  • contrabutării
plural
  • contrabutări
  • contrabutărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)