2 intrări

O definiție

CONTRABUTÁ vb. tr. (arhit.) a sprijini, a susține un zid cu ajutorul unui alt zid, în unghi drept. (< fr. contre-buter)

Intrare: contrabuta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contrabuta contrabutare contrabutat contrabutând singular plural
contrabutea contrabutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contrabutez (să) contrabutez contrabutam contrabutai contrabutasem
a II-a (tu) contrabutezi (să) contrabutezi contrabutai contrabutași contrabutaseși
a III-a (el, ea) contrabutea (să) contrabuteze contrabuta contrabută contrabutase
plural I (noi) contrabutăm (să) contrabutăm contrabutam contrabutarăm contrabutaserăm, contrabutasem*
a II-a (voi) contrabutați (să) contrabutați contrabutați contrabutarăți contrabutaserăți, contrabutaseți*
a III-a (ei, ele) contrabutea (să) contrabuteze contrabutau contrabuta contrabutaseră
Intrare: contrabutare
contrabutare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrabutare contrabutarea
plural contrabutări contrabutările
genitiv-dativ singular contrabutări contrabutării
plural contrabutări contrabutărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)