CONTRABANDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau mărfuri sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfa transportată în acest mod. Contrabandele, furturile de cereale se executau după planurile lui. BART, E. 325. ◊ Loc. adj. De contrabandă = a) trecut sau destinat a fi trecut (de) peste graniță în mod clandestin. I-a oferit cafea și o havană de contrabandă. REBREANU, R. I 46. Toate [femeile] cu deosebite... mode de contrabandă. NEGRUZZI, S. I 36; b) fig. rezultat dintr-o înșelătorie, fără valabilitate, fals. Cîntat-am la ocazii, – așa precum se cîntă Măriri de contrabandă sub masca lui Caton? MACEDONSKI, O. I 44. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, pe ascuns. Oamenii teatrului băgau prin contrabandă pe unii prin alte locuri, în timp ce voi stăteați... la ușa zăvorită. PAS, Z. I 189.