11 definiții pentru contraacuzație
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. – Din fr. contre-accusation.
contraacuzație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-accusation] (Jur) 1 Răspuns la o acuzație prin altă acuzație. 2 Învinuire ridicată de acuzat contra acuzatorului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTRAACUZAȚIE, contraacuzații, s. f. Acuzație adusă de către acuzat acuzatorului. – Pronunțat: -ți-e.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAACUZAȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAACUZAȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contre-accusation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraacuzațiune sf vz contraacuzație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAACUZAȚIUNE s.f. v. contraacuzație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contraacuzație (desp. -ți-e) s. f., art. contraacuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. contraacuzației; pl. contraacuzații, art. contraacuzațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contraacuzație (-ți-e) s. f., art. contraacuzația (-ți-a), g.-d. art. contraacuzației; pl. contraacuzații, art. contraacuzațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraacuzație s. f. → acuzație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contraacuzație, contraacuzațiisubstantiv feminin
- 1. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- contre-accusation DEX '09 DEX '98 DN