10 definiții pentru contraacuzație contraacuzațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contraacuzație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-accusation] (Jur) 1 Răspuns la o acuzație prin altă acuzație. 2 Învinuire ridicată de acuzat contra acuzatorului.

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. – Din fr. contre-accusation.

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation.

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Acuzație adusă de către acuzat acuzatorului. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAACUZÁȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation].

CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contré-accusation)

contraacuzațiune sf vz contraacuzație

CONTRAACUZAȚIÚNE s.f. v. contraacuzație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contraacuzáție (-ți-e) s. f., art. contraacuzáția (-ți-a), g.-d. art. contraacuzáției; pl. contraacuzáții, art. contraacuzáțiile (-ți-i-)

contraacuzáție s. f. → acuzație

Intrare: contraacuzație
contraacuzație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraacuzație
  • contraacuzația
plural
  • contraacuzații
  • contraacuzațiile
genitiv-dativ singular
  • contraacuzații
  • contraacuzației
plural
  • contraacuzații
  • contraacuzațiilor
vocativ singular
plural
contraacuzațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraacuzațiune
  • contraacuzațiunea
plural
  • contraacuzațiuni
  • contraacuzațiunile
genitiv-dativ singular
  • contraacuzațiuni
  • contraacuzațiunii
plural
  • contraacuzațiuni
  • contraacuzațiunilor
vocativ singular
plural

contraacuzație contraacuzațiune

  • 1. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: