8 definiții pentru contraacuzație

contraacuzáție sf [At: DA / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr contre-accusation] (Jur) 1 Răspuns la o acuzație prin altă acuzație. 2 Învinuire ridicată de acuzat contra acuzatorului.

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. – Din fr. contre-accusation.

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation.

CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Acuzație adusă de către acuzat acuzatorului. – Pronunțat: -ți-e.

contraacuzáție (-ți-e) s. f., art. contraacuzáția (-ți-a), g.-d. art. contraacuzáției; pl. contraacuzáții, art. contraacuzáțiile (-ți-i-)

contraacuzáție s. f. → acuzație

CONTRAACUZÁȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation].

CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contré-accusation)

Intrare: contraacuzație
contraacuzație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contraacuzație contraacuzația
plural contraacuzații contraacuzațiile
genitiv-dativ singular contraacuzații contraacuzației
plural contraacuzații contraacuzațiilor
vocativ singular
plural