CONTORSIUNE, contorsiuni, s. f. Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorată contracției musculare; contracție violentă și involuntară a mușchilor; crispație. [Pr.: -si-u-] – Din fr. contorsion, lat. contorsio, -onis.

contorsiune sf [At: CARAGIALE, M. 300 / Pl: ~ni / E: fr contorsion] 1 Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorită contracției musculare. 2 Contracție violentă și involuntară a mușchilor Si: crispație. 3 (Pex) Zvârcolire. 4 Strâmbătură. 5 Apucătură.

CONTORSIUNE, contorsiuni, s. f. Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorită contracției musculare; contracție violentă și involuntară a mușchilor; crispație. [Pr.: -si-u-] – Din fr. contorsion, lat. contorsio, -onis.

CONTORSIUNE, contorsiuni, s. f. Contractare violentă și involuntară a mușchilor (cauzată de o emoție sau de o senzație dureroasă). V. crispație. Mai văd doar cum se zbate [cîinele] sub loviturile măturoaielor, ridicînd cu contorsiunile lui un nor gros de praf. CARAGIALE, O. II 14. Zibal urmărise... toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor [arse de flacăra luminării]. CARAGIALE, O. I 294. – Pronunțat: -si-u-.

CONTORSIUNE s.f. Contractare violentă și involuntară a mușchilor; răsucire a membrelor, a trupului. [Pron. -si-u-, var. contorsie s.f. / cf. fr. contorsion, lat. t. contorsio].

CONTORSIUNE s. f. răsucire a trupului sau a unei părți a acestuia; contractare violentă și involuntară a mușchilor. (< fr. contorsion, lat. contorsio)

CONTORSIUNE ~i f. Contracție involuntară și violentă a mușchilor; crispație. [Art. contorsiunea; G.-D. contorsiunii; Sil. -si-u-] /<lat. contorsio, ~onis, fr. contorsion

contorsiune f. 1. contracțiune violentă a mușchilor; 2. gest forțat, grimasă.

*contorsiúne f. (lat. contórsio, -ónis, d. contorquére, a întoarce, a suci. V. torc, turmentez). Contracțiune violentă a mușchilor, a membrelor. Strîmbătură, schimositură, atitudine forțată.

CONTORSIE s.f. v. contorsiune.

contorsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. contorsiunii; pl. contorsiuni

contorsiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. contorsiunii; pl. contorsiuni

contorsiune s. f. → torsiune

contorsiune (i-u)