2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contopít, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 383 / Pl: ~iți, ~e / E: contopi] 1 Fuzionat. 2 Unit. 3 Împreunat.

contopí vtr [At: ODOBESCU S. I, 350 / Pzi: ~pésc / E: con1 + topi după ger Zusammenschmelzen] 1-2 A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot Si: a fuziona. 3-4 A (se) uni strâns. 5-6 A (se) împreuna.

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (după germ. zusammenschmelzen).

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (după germ. zusammenschmelzen).

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu ») A se amesteca cu ceva, formînd un singur tot; a se uni strîns, a se lega împreună, a se împreuna. Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274. ◊ Fig. Mișcarea democrată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2675. Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265. [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90.

CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre].

CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)

A CONTOPÍ ~ésc tranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi

A SE CONTOPÍ mă ~ésc intranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi

contopì v. 1. a topi la un loc cu altceva; 2. fig. a uni strâns. [Neologism modelat după lat. confundere].

*contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contopésc, imperf. 3 sg. contopeá; conj. prez. 3 să contopeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)

CONTOPI vb. 1. a fuziona, a se uni. (Două partide care se ~.) 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

contopi, contopesc v. t. (deț.) 1. a consuma alimente în grabă. 2. a fuma o țigară în grabă.

Intrare: contopit
contopit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contopit
  • contopitul
  • contopitu‑
  • contopi
  • contopita
plural
  • contopiți
  • contopiții
  • contopite
  • contopitele
genitiv-dativ singular
  • contopit
  • contopitului
  • contopite
  • contopitei
plural
  • contopiți
  • contopiților
  • contopite
  • contopitelor
vocativ singular
plural
Intrare: contopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contopi
  • contopire
  • contopit
  • contopitu‑
  • contopind
  • contopindu‑
singular plural
  • contopește
  • contopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contopesc
(să)
  • contopesc
  • contopeam
  • contopii
  • contopisem
a II-a (tu)
  • contopești
(să)
  • contopești
  • contopeai
  • contopiși
  • contopiseși
a III-a (el, ea)
  • contopește
(să)
  • contopească
  • contopea
  • contopi
  • contopise
plural I (noi)
  • contopim
(să)
  • contopim
  • contopeam
  • contopirăm
  • contopiserăm
  • contopisem
a II-a (voi)
  • contopiți
(să)
  • contopiți
  • contopeați
  • contopirăți
  • contopiserăți
  • contopiseți
a III-a (ei, ele)
  • contopesc
(să)
  • contopească
  • contopeau
  • contopi
  • contopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contopi

  • 1. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amesteca uni (verb) îmbina împreuna 5 exemple
    exemple
    • Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274.
      surse: DLRLC
    • figurat Mișcarea democrată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2675.
      surse: DLRLC
    • figurat Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183.
      surse: DLRLC
    • figurat În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265.
      surse: DLRLC
    • figurat [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90.
      surse: DLRLC

etimologie: