2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTOPÍRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.

CONTOPÍRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi.

contopire sf [At: VLAHUȚĂ, D. 144 / Pl: ~ri / E: contopi] 1 Fuziune. 2 Unire. 3 împreunare.

CONTOPÍRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei; fuziune.

CONTOPÍRE s.f. Acțiunea de a se contopi și rezultatul ei. [< contopi].

contopire f. lucrarea de a contopi (la propriu și figurat), fuziune.

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (după germ. zusammenschmelzen).

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (după germ. zusammenschmelzen).

contopí vtr [At: ODOBESCU S. I, 350 / Pzi: ~pésc / E: con1 + topi după ger Zusammenschmelzen] 1-2 A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot Si: a fuziona. 3-4 A (se) uni strâns. 5-6 A (se) împreuna.

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu ») A se amesteca cu ceva, formînd un singur tot; a se uni strîns, a se lega împreună, a se împreuna. Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274. ◊ Fig. Mișcarea democrată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2675. Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265. [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90.

CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre].

CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)

A SE CONTOPÍ mă ~ésc intranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi

A CONTOPÍ ~ésc tranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi

contopì v. 1. a topi la un loc cu altceva; 2. fig. a uni strâns. [Neologism modelat după lat. confundere].

*contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contopire s. f., g.-d. art. contopirii; pl. contopiri

contopíre s. f., g.-d. art. contopírii; pl. contopíri

contopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contopesc, imperf. 3 sg. contopea; conj. prez. 3 să contopească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTOPÍRE s. 1. v. fuzionare. 2. confundare. (~ intereselor noastre.)

CONTOPIRE s. 1. fuzionare, fuziune, unire. (~ unor organizații.) 2. confundare. (~ intereselor noastre.)

CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)

CONTOPI vb. 1. a fuziona, a se uni. (Două partide care se ~.) 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTOPÍRE s. f. (< contopi < con, cf. fr. co(n) < lat. cum + topi < v. sl. topiti): unire strânsă, lipire (v. și aglutináre). ◊ compunere prin ~: v. compunere.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

contopi, contopesc v. t. (deț.) 1. a consuma alimente în grabă. 2. a fuma o țigară în grabă.

Intrare: contopire
contopire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contopire
  • contopirea
plural
  • contopiri
  • contopirile
genitiv-dativ singular
  • contopiri
  • contopirii
plural
  • contopiri
  • contopirilor
vocativ singular
plural
Intrare: contopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contopi
  • contopire
  • contopit
  • contopitu‑
  • contopind
  • contopindu‑
singular plural
  • contopește
  • contopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contopesc
(să)
  • contopesc
  • contopeam
  • contopii
  • contopisem
a II-a (tu)
  • contopești
(să)
  • contopești
  • contopeai
  • contopiși
  • contopiseși
a III-a (el, ea)
  • contopește
(să)
  • contopească
  • contopea
  • contopi
  • contopise
plural I (noi)
  • contopim
(să)
  • contopim
  • contopeam
  • contopirăm
  • contopiserăm
  • contopisem
a II-a (voi)
  • contopiți
(să)
  • contopiți
  • contopeați
  • contopirăți
  • contopiserăți
  • contopiseți
a III-a (ei, ele)
  • contopesc
(să)
  • contopească
  • contopeau
  • contopi
  • contopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contopire, contopirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi contopi DEX '09 DEX '98 DN

contopi, contopescverb

  • 1. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274. DLRLC
    • format_quote figurat Mișcarea democrată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2675. DLRLC
    • format_quote figurat Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183. DLRLC
    • format_quote figurat În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265. DLRLC
    • format_quote figurat [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.