4 definiții pentru contoman

contomán sn [At: I. CR. IV, 85 / V: ~oșm~ / Pl: -e / E: ctm contoș + suman] (Mol) Șubă.

contomán, contománe, s.n. (reg.) haină bărbătească purtată de țărani; șubă, manta îmblănită.

contoman n. Mold. cojoc cu gulerul de blană de oaie, iar gâtul și piepții cu vulpe sau cu lup (putea costa dela 60— 80 lei): contomanul se poartă numai la sărbători de țăranii cuprinși din Tecuci. [Compromis din contoș și din (su)man].

contomán n., pl. e (augm. d. contuș). Mold. Un fel de palton scurt blănit (nu suman, nicĭ manta) pe care-l poartă țăraniĭ maĭ bogațĭ.

Intrare: contoman
contoman
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contoman contomanul
plural contomane contomanele
genitiv-dativ singular contoman contomanului
plural contomane contomanelor
vocativ singular
plural