contomán sn [At: I. CR. IV, 85 / V: ~oșm~ / Pl: ~e / E: ctm contoș + suman] (Mol) Șubă.

contomán, contománe, s.n. (reg.) haină bărbătească purtată de țărani; șubă, manta îmblănită.

contoman n. Mold. cojoc cu gulerul de blană de oaie, iar gâtul și piepții cu vulpe sau cu lup (putea costa dela 60- 80 lei): contomanul se poartă numai la sărbători de țăranii cuprinși din Tecuci. [Compromis din contoș și din (su)man].

contomán n., pl. e (augm. d. contuș). Mold. Un fel de palton scurt blănit (nu suman, nicĭ manta) pe care-l poartă țăraniĭ maĭ bogațĭ.