opțiuni
  • info

17 definiții pentru continență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTINENȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.

CONTINENȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.

continență sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137/1 / V: ~ten~, ~tenin~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr continence, lat continentia] (Frm) 1 Abstinență. 2 Cumpătare.

CONTINENȚĂ s.f. (Rar) Stăpînire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].

CONTINENȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)

CONTINENȚĂ ~e f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricții; înfrânare a dorințelor în virtutea unor principii; abstinență. /<fr. continence, lat. continentia

continență f. castitate perfectă.

*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate.

contențență sf vz continență

continință sf vz continență

CONTENINȚĂ s.f. v. continență.

contenență f. reținere, rezervă: cu contenență CAR.

contenínță și conteníre f. Vechĭ. Rezervă, înfrînare, moderațiune, cumpătare: cu mare contenire. – Și cu-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

continență (rar) s. f., g.-d. art. continenței; pl. continențe

continență (rar) s. f., g.-d. art. continenței; pl. continențe

continență s. f., g.-d. art. continenței; pl. continențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTINENȚĂ s. v. abstinență, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, socoteală, socotință, tact.

continență s. v. ABSTINENȚĂ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNFRÎNARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. REȚINERE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Intrare: continență
continență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continență
  • continența
plural
  • continențe
  • continențele
genitiv-dativ singular
  • continențe
  • continenței
plural
  • continențe
  • continențelor
vocativ singular —
plural —
contenență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contenență
  • contenența
plural
  • contenențe
  • contenențele
genitiv-dativ singular
  • contenențe
  • contenenței
plural
  • contenențe
  • contenențelor
vocativ singular —
plural —
contenință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contenință
  • contenința
plural
  • contenințe
  • contenințele
genitiv-dativ singular
  • contenințe
  • conteninței
plural
  • contenințe
  • contenințelor
vocativ singular —
plural —
continință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continință
  • continința
plural
  • continințe
  • continințele
genitiv-dativ singular
  • continințe
  • contininței
plural
  • continințe
  • continințelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

continență, continențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.